Te-am pus ca o pecete pe inima mea-ntâi
dorind mai sfânt și dulce să-mi fii și să-mi rămâi...

În toată-a mea ființă, pe toate-a ei simțiri,
să-mi arzi cu vâlvătaie cereștile trăiri.

Pe-altarul rugăciunii, cu-al lacrimilor mir,
să mă-mpreun cu harul din Cer și din Potir.

Ca-n tot lăuntrul tainic al sufletului meu,
să-mi strălucești Isuse, ca Domn și Dumnezeu.

Și-apoi, Te-am pus pecete pe brațul meu cel drept,
ca să Te port mai vrednic, mai harnic și-nțelept.

Vestirea mea și munca spre milă și-ajutor,
s-alerge tot mai spornic cu rod mântuitor.

Pe tot ce am în taină și-n tot ce fac vădit,
să port a Ta pecete mereu mai fericit.

Ca și-n ființa asta și-n cea de veci mereu,
să-mi strălucești Isuse, ca Domn și Dumnezeu!