Sentimentul singurătății poate fi apăsător şi poate conduce la diverse complexe de inferioritate, depresie sau alte anomalii de comportament. În primul rând, nu te autocompătimi pentru singurătatea ta căci lucrul acesta deschide calea spre depresie. Supărarea, mânia, nervozitatea deschid căi pentru un comportament anormal. Adu-ți aminte că nu ești niciodată singur deoarece Domnul Isus a spus „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului,” Matei 28:20. Deși aparent ni se pare că suntem singuri, îngerii Domnului sunt cu noi, ne susțin şi ne ajută. „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie,” spune în Psalmul 34:7. Sentimentul singurătății este trecător, de aceea nu-i da voie acestui sentiment să-ți deformeze caracterul. Viața ta se va schimba în viitor într-un fel sau în altul. Pe de altă parte nu uita că singurătatea are avantajele ei, te poți concentra mai bine la problemele tale, la perioada prin care treci. Poate ai mult de învățat în acea perioadă, poate faci un curs, o facultate și singurătatea are avantajele ei: nu te bat prietenii toată ziua la cap, nu te invită în stânga și în dreapta prea des și poți să îți dedici timpul pentru acel lucru important din viața ta. Poate fi de asemenea un timp de aprofundare a vieții tale spirituale, o perioadă decizională, de probă, de încercare cu diverse gânduri, sentimente și stări sufletești.

               Să ne amintim că însuși Domnul Isus a fost dus de către Duhul Sfânt în pustie ca să fie pus la probă, să fie încercat de către Diavolul și El a fost, cel puțin din punct de vedere fizic, singur acolo în pustie, însă Duhul Sfânt şi îngerii Domnului au fost cu El. Isus a luat decizii bune şi importante pentru viitorul Lui și destinul omenirii în acea perioadă de singurătate. El a biruit tentațiile vieții, ispitele Diavolului și a răspuns la toate acele încercări într-un mod potrivit și inspirat din Cuvântul lui Dumnezeu, Luca 4. El s-a opus Diavolului la nivelul minții folosind idei din Sfânta Scriptură. El n-a folosit idei și învățături din alți scriitori sau învățați ai vremii în această luptă interioară, ci s-a dus direct la Cuvântul lui Dumnezeu pe care l-a folosit împotriva ispitelor răului, ale Diavolului căci știa că doar acest cuvânt puternic are efect împotriva Celui Rău și-l poate învinge, aducând biruința binelui în viața Sa.

               Perioadele de singurătate mai pot avea rolul şi să aduni mai uşor unele resurse financiare şi să faci economii pentru a-ţi putea face o familie în viitor. Poţi pleca la lucru în locuri mai îndepărtate dacă nevoia o cere căci n-ai obligaţii de familie. Poate încă nu eşti prea pregătit din punct de vedere emoţional şi social pentru căsătorie: nu ierţi cu uşurinţă, eşti irascibil şi egoist, pui toate vorbele la inimă, eşti prea dominant sau dependent de părinţi, nu-ţi prea place să lucrezi şi pierzi mult timp cu activităţi inutile. Singurătatea te poate ajuta să lucrezi la caracterul tău ca să poţi avea o căsătorie fericită în viitor. Trebuie să ai grijă la ispitele sexuale din perioada de singurătate, ca să nu aluneci în relaţii nepotrivite care să-ţi devieze viaţa pe calea cea largă a păcatului, a lumii şi să-ţi pierzi sufletul, după cum spunea Domnul Isus la Matei 16:26 „Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?” Câteva resurse spirituale importante pentru această ispită sunt rugăciunea, renunţarea (fuga) şi luciditatea (vegherea). Isus a zis în Matei 26:41 „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” O rugăciune scurtă te poate păzi de multe necazuri. Dacă Samson ar fi făcut o astfel de rugăciune când glumea cu Dalila şi pleca de lângă ea, n-ar fi avut atâta suferinţă pe urmă şi n-ar fi sfârşit cu ochii scoşi şi sub dărâmături. „Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată,” îl sfătuieşte apostolul Pavel pe tânărul Timotei (2 Timotei 2:22). Nu-ţi umple ochii şi mintea cu tot felul de imagini sexuale căci îţi va fi tot mai greu să lupţi cu ispita. Fii ferm în hotărârile tale bune şi nu da curs gândurilor şi sentimentelor rele. „Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi,” spune Iacov 4:7.

               Exemple de singurătate găsim la mulţi oameni credincioşi din vechime. Prorocul Ilie a simţit chemarea lui Dumnezeu de-a se opune idolatriei introdusă pe scară largă de către împăratul Ahab şi soţia sa păgână Izabela, 1 Ȋmp. 17. După toate relatările biblice despre el, Ilie nu a fost căsătorit şi n-a avut copii, trăind singur din acest punct de vedere, însă a fost implicat în viaţa spirituală a lui Israel aducând o mare iluminare cu privire la cine este adevăratul Dumnezeu pe pământ. Domnul i-a dat într-o zi un mesaj profetic pentru Ahab, în urma căruia a trebuit să fugă singur şi să se ascundă pentru a nu fi omorât, pasaj relatat în 1 Ȋmp. 17:1-4: „Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu. Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe: Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” Oare cum a fost viaţa lui Ilie în toată perioada de la râul Cherit? Dormea pe lângă vreun tufiş sau poate îşi făcuse o mică colibă. Dar nu s-a plâns de nimic. Ziua avea timp să cugete la poruncile Domnului şi să se roage, că nu-l deranja nimeni. Sigur se uita şi spre cer să vadă dacă nu trece vreun corb să-i scape ceva din cioc ca să aibă ceva de mâncare pe ziua respectivă. Dacă trecea vreun om prin preajmă se ascundea, ca să nu ajungă vestea la Ahab, care-l căuta peste tot. Cărţi de citit probabil că nu avea multe cu el şi-şi recita din memorie unele texte din Legea Domnului şi Psalmi. Aceasta era rutina obişnuită a unei zile din viaţa lui Ilie din acea perioadă, în care poate că uneori se şi plictisea. Dar el a înţeles necesitatea acelei singurătăţi şi nu s-a plâns de greutăţile apărute. Ştia că Domnul lucrează în tot acel timp la trezirea lui Ahab şi a întregului popor, ca să se întoarcă de la învăţăturile false ale idolatriei introduse de Izabela. După ce râul a secat, Domnul l-a condus pe Ilie să mai stea o vreme în casa unei văduve, unde probabil i-a fost mai uşor. Toată acea perioadă de singurătate din viaţa lui Ilie a fost de aproximativ trei ani şi jumătate, Luca 4:25-26: „Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel, şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.”