Să-mi dai Doamne fericire,
Dar să uit Tu nu lăsa,
Gustul lacrimor care,
Le-ai vărsat sa pot avea,
Bucuria mântuirii,
Ce în inimă mi-ai pus,
Ca să stau în cer la masă,
Cu cei sfinți... și Tu Isus.

Să îmi dai să simt iubirea,
S-alungi ura ce mereu,
O-nsoțește răzbunarea,
Căci e rodul celui rău,
Ea doar luptă... nu se lasă,
Ca să mă dărâme vrea,
Să mă-nghit-adâncul mării,
Unde nu-i iubirea Ta.

Dă-mi din apa nemuririi,
Căci aș vrea doar să trăiesc,
Este-n ea a Ta putere,
Când o beau... nu obosesc,
Ca o stâncă neclintită,
Sunt... zidit de mâna Ta,
Adăpată din iubirea,
De pe dealul Golgota

Să-mi hrănești mereu ființa,
Numai din al Tău cuvânt,
Ca să mă-nsoțească haru-n,
Orice clipă pe pământ,
Dincolo de nori... de stele,
Să ajung aș vrea și eu,
Pe-aripa iubirii Tale,
Scrisă în cuvântul Tău.

Să-mi dai viața fără moarte,
Să nu gust durerea ei,
Căci Isuse... moartea este,
Calea celor ce sunt răi,
Dă-mi o inimă doar bună,
Vreau cu Tine să sfârșesc,
Unde nu e suferință,
Căci acolo-i loc ceresc.
Amin