De nu ai fi, ce-aș fi eu oare? ,
O frunză în bătăi de vânt,
O pleavă-n snop purtat sub soare,
Fără de viață pe pământ.

De nu ai fi, ce-ar fi făptura-mi? ,
În vremi din urmă ce-au venit,
Un far ce-i stins... fără lumină,
O floare ce s-a vestejit.

De nu ai fi, azi cine oare? ,
Durerea grea mi-ar vindeca,
Care mă duce-n deznădejde,
Ce-aș fi fără de mila Ta?

Fără lumina ce coboară,
O, Doamne eu aș rătăci,
Fară-ndurarea Ta cea mare,
În viață eu... oare ce-aș fi?

Ce-aș fi fără a Ta iubire,
La glasul Tau aș tremura,
De n-ai fi Tu, azi cine calea? ,
Mi-ar așeza-o-n fața mea.

De cine oare eu de mână,
Aș fi purtat în vreme grea? ,
De n-ai fi Tu, cu-acea putere,
Ce nu mă lasă a cădea.
~&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&~
Tu-mi dai mai multă bucurie,
Să fiu mereu doar bucuros,
Lumina feței Tale Doamne,
O pui pe fată-mi Tu Hristos.

Eu fără Tine-aș fi departe,
De ce-i frumos și-adevărat,
Căci nu ai vrut ca la un capăt,
Eu să mă pierd... Tu m-ai salvat.

La Tine am găsit scăpare,
În ajutor Tu mi-ai venit,
Fără de Tine n-am valoare,
Valoarea mea Tu ai plătit.

Din Tine-oi face veselia,
Și bucuria mea mereu,
Căci mi-ai dat viață, veșnicia,
Cu Tine sunt un fiu al Tău.
Amin