Porumbită ce-ți ai zborul,
Către dincolo de stânci,
De ce stai ades pe margini,
În suspine de ce plângi?

De ce poposești pe ramuri,
Ce-s uscate azi de vremi,
Să-ți înalți mai sus azi zborul,
De ce oare tu te temi?

De ce inima ți-e tristă,
Când te-așteaptă bucurii,
Așezate-n vremi frumoase,
Căci frumos e-n veșnicii.

Zborul tău spre cer sa fie,
O, tu nu descuraja,
Nu opri chiar dacă noaptea,
Se arată-n fața ta.

Trează sa rămâi întruna,
Căci nu știi când va veni,
Clipa înălțării tale,
Când Isus va reveni.

Chiar de ești tu obosită,
Zborul de îți este frânt,
Nu lăsa să te doboare,
Greul ce-i pe-acest pământ.

Fii mereu de doruri plină,
Și plăcută tu să fii,
Ca pe aripi de iubire,
Să te treacă de pustii.

Dragostea nemuritoare,
Ce un zbor în dar ți-a dat,
Către Patria iubirii,
Locul sfânt și minunat.
Amin