Îmi este dor de cerul fără ploaie,
De locul plin de pace... bucurii,
Mi-e dor de steaua cea strălucitoare,
De soarele cu raze aurii.

Mi-e dor de-o vreme goală de durere,
De cântecul de îngeri sfinți cântat,
Cât de frumoasă este o speranță,
Și dorul după El e minunat.

Mi-e dorul foc aprins de-o fericire,
Ce n-are lacrimi care pot durea,
Ea are lacrimi dulci... doar de iubire,
Mi-e dor de tot ce ceru-mi poate da.

Mi-e dor de gustul viu de primăvară,
De adierea caldă ce-i de vânt,
Mi-e dor și dorul meu are putere,
Hrănit e zi de zi doar din cuvânt.

Mi-e dor, ah, cât de dor de-o veșnicie,
În care obosit nu voi mai fi,
Mi-e dor de Țara plină de lumină,
Alerg spre ea în cântec zi de zi.

Mi-e dor de ape vii care nu seacă,
La malul lor sa odihnesc aș vrea,
Acolo nu vor fi aceste clipe,
În care lupta este-atat de grea.

E dorul ce mă ține pe cărare,
Puterea Lui e vie-n dorul meu,
El este după viața cea din ceruri,
E dorul numai după Dumnezeu.

El face a mea inima să bată,
Din zori de zi și până în apus,
Căci dorul ce îl am el este dorul,
Ce azi mă-nchină-n fața lui Isus.
Amin