Binele, câteodată
Autor: Augustin Tecar
Album: De la omenie la înțelepciune
Categorie: Diverse
Binele, câteodată
Este-al binelui vrăjmaș.
Ce începi e mare lucru
Să-i știi vremea lui și locul,
Să știi vremea când să-l lași,
Fără să-ți faci idolași.

Bogăția prețuiește-o
După binele ce-l face.
Rai e dacă face bine
Și-ți aduce zori senine,
Dacă nu, e iad și pace,
E-o-nșelătorie dibace.

Tot ce-i omenesc atârnă
De un fir prea subțirel,
Cât de tare-i, tot l-așteaptă
O ruptură zdruncinată,
Prăbușirea în vreun fel
Că nu e tărie-n el.

Numai ce-i ceresc rămâne,
Numai binele-i mereu.
Binele și Adevărul
Îți aduc în casă cerul,
Sunt în veac cu Dumnezeu
Și izbăvire de la rău.

Cine face cuiva bine,
Când se află-n zile-amare,
Lui și-l face, că-l primește.
Dumnezeu îl izbăvește
Și pe el în strâmtorare,
Fiindcă-i plin de îndurare.
Amin. (Joi, 22 octombrie 2020)
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/291405/binele-cateodata