- Tu Mă iubești, iubitul Meu,
mai mult ca orişicare?
Poţi tu veni fără-ndoieli
pe calea Crucii, oare?
- Da, Doamne, știi că Te iubesc,
dar nu de-ajuns de tare! ...

- Iubitul Meu, tu Mă iubeşti,
mai mult ca orice-avere?
Poţi tu să laşi al lumii tron,
să iei a Mea durere?
- Da, Doamne, ştii că Te iubesc...
dar încă se mai cere!

- Iubitul Meu, azi Mă iubeşti
mai mult ca ieri pe Mine?
Crești, oare, tu iubirea Mea,
tot mai frumoasă-n tine?
- Da, Doamne, știi că Te iubesc,
dar vreau mai mult, ştii bine!

- Eşti mulţumit cu cât îi dai
şi cât îi arzi iubirii?
Îmi știi tu oare îndeajuns
dulceaţa-mpărtăşirii?
- Nu, Doamne, ci mai 'nalt mi-aş vrea
altarul dăruirii.

Ajută, Preaiubitul meu,
iubirii-mi proşternute,
să-Ţi verse mirul cel mai scump
al lacrimii tăcute,
ca rana cea mai din adânc
să-Ţi spele şi sărute...