Printre valuri

Când în suflet liniștea se stinge
Și negura nopții se lasă,
Isuse, fi-mi Tu sprijin
Iar alături mereu pază.

Când printre gânduri
Îndoieli și întristări se-arată
Doamne, fă-mi Tu ordine prin ele
Ca să pot fi lucidă și să pot sta trează.

Când cugetul mi-e vinovat
Și apăsarea mă frământă
Doamne, cu iubirea Ta de Tată,
Spui un Cuvânt și valul se afundă!

Când de la planul Tău mă abat
Și gândul mă înșală
Mai primește-mă-ncodată
Ca să-Ți simt prezența caldă.

Mai iartă-mă când în loc să fiu în clocot
Sunt în nepăsare arsă,
Când din voia Ta măreață
Mă-ndrept spre zarea ștearsă.

Dă-mi Isuse inima aceea ce să ardă
Pentru împărăția Ta cea minunată
Să pot să fiu pentru Tine
Numită fiica și nu păcătoasă!

Isuse, pentru mine-ai murit
Căci de la început Tu mă iubeai,
Ca acum să pot pluti pe valuri
Și nu să mă scufund în larg.

Știu, pe brate mă ți mereu
Oriunde aș cutreiera prin lume,
Dar dă-mi putere să mă-ncred
Chiar și atunci când nu-mi spui "da" și-alegi s-aștept.

Iartă-mi, Doamne, a mea nepăsare,
Iartă-mi Tu bagajul de-ntristare,
Iartă-mi, Doamne, neascultarea
Și învață-mă ca să pășesc în urma Ta și cu ochii ațintiți spre cer.

Căci în valuri se pierd toate
Ce se găsesc pe lumea aceasta
Dă-mi discernamât s-aleg
Ceea ce în cer îmi zidește casa!

Căci, Isuse pentru mine ai murit
Sus pe cruce încoronat cu spini,
Ca să acoperi orice gol
Și să pot trai din plin.

Dar ajută-mi, Doamne, ca acest gol
Să îl umplu cu ce prin Cuvânt Tu îmi transmiți
Și în viata de zi cu zi sa-l aplic
Să pot să iau aminte bine
Si ție să-ți aduc nemăsurată bucurie.

Vreau ca-n mine Tu să vezi
Acel rob, care cu pași repezi
Stă la a Ta dispoziție când îl chemi
Și merge înainte oricât ar fi drumul de greu.

O, Doamne, Tu ești ajutorul în încercare
Și focul care mistuie în drum
Când în credință sovai,
Tu-mi fi balsamul de vindecare în adânc.

Căci numai Tu îmi stii
Sufletul și ofurile toate,
Și nimeni nu mă cunoaște
Cum Tu, Isuse, îmi cunoști în adâncime toate!

La un Cuvânt de-al Tău, planul se schimbă
Și barca din adâncuri se ridică
Dar învață-mă mai întâi prin toate
Să văd că prin Tine ies biruitoare.

Să văd că Tu ești stânca,
Că Tu mă însoțești,
Căci fără Tine, Doamne
În valuri mă înec.

Tu-mi ești singura speranță
Și unica rază de lumină
Printre toate valurile ce sunt
Lipsite de vreun gram de ușurință.

Când pe cale încercări se-arată
Mă ghidezi cu bună voință
Ce-aș putea aduce în dar?
Cum aș putea să-Ți mulțumesc eu Ție?

Căci și în valuri de durere,
Tu, în bucurie mă înfășori cu duioșie.
Căci fără Tine, Doamne in întuneric mă pierd.
Fără Tine, orice lucru-i parcă aruncat și șters.

M-ai creat cu scop divin
Și-mi doresc arzând Isuse, doar pe Tine a Te vesti!
Căci mereu mi-ai fost alături
Te-am chemat și ai venit!

Viața fără Tine-i un pustiu de amărăciune,
E-un tărâm uitat și mult prea crunt
Căci Fără Tine, iubitul meu Isus
În valuri mă scufund.
Amin!