IN NIMENI ALTUL



Un Miel plăpând şi totuşi plin de putere,
A coborât în valea seacă, între lupii nopţii.
Să salveze pe cei robiţi de boli şi de viciere,
Din umbrele nopţii şi din capcanele morţii.

Cu sângele Lui, nevinovat, spală păcate,
Iartă făpturile, ce-n strâmbătate L-au rănit.
El, Mielul, împovărat de a lor nedreptate,
Pe crucea iertărilor, moare neprihănit.

Pe dealul caznelor morţii, prin răstignire,
Purtând povara veacurilor de vinovăţie,
Isus, cu jarul iubirii divine, dă izbăvire,
Deschide Calea, ce duce spre veşnicie.

Oamenii năvălesc, ca să-şi spele păcatul,
În sângele divin ce-a curs acolo la cruce.
Tot mai mulţi află, că în nimeni altul,
Nu poţi găsi salvarea, ce-n cer conduce.
Amin!