N-am să mă plâng de crucea mea vreodată
Autor: Lucica Boltaşu
Album: Mai există speranță
Categorie: Incurajare
N-am să mă plâng de crucea mea vreodată,
Chiar de ades e prea greu de purtat,
Știu că în cer este un Fiu și-un Tată,
Ce mă iubesc și har deplin mi-au dat!
Nu m-au lăsat în lume într-o turmă
Fără stăpân, fără Îndrumător
Și orice chin, durere Ei o curmă,
Prin Duhul Sfânt, etern Mângâietor!

De ce-i așa? Nu vreau să-ntreb destinul,
El este scris în cer, e încrustat
În ADN-ul meu! Măresc Divinul,
Căci din păcat adamic m-a salvat!
Mi-a șters jertfind amprentele căderii
Și-a pus în schimb prin sângele cel sfânt,
În duhul meu spiralele iubirii,
Să pot iubi mai mult ca orișicând.

Așa e El, Mesia, Domn și Frate,
Prieten bun pentru orice sărman,
Când greutăți prea mari eu duc în spate,
El mi le ia, mă scoate la liman.
Și de pribeag mai umblu azi prin lume,
E faptul că mai am de învățat
Și din ce știu, să spun de al Său Nume,
Aceluia ce încă nu-i salvat!

Și de mai plâng trecând prin foc sau ape,
Nu voi cârti, văd crucea sus pe deal
Și-nvăluit de Dragostea Agape,
Pot înfrunta prin Duhul orice val!
Căci drumul meu pe-aici e doar secundă,
Într-un clipit, eu pot a nu mai fi,
O inimă, că-i tare sau plăpândă,
Tot va zbura cândva spre veșnicii!

Te-ndemn acum, prieten bun și frate,
Să nu te temi când valuri te lovesc,
În țărmul tău, orice furtună-ar bate,
Nu poate-opri destinul tău ceresc!
Atâta doar, credință ți se cere,
În Cel ce a murit în locul tău,
Căci niciun fiu iertat aici nu piere,
Ci va intra prin El la Dumnezeu!

N-am să mă plâng de crucea mea vreodată,
Chiar de ades prea greu e de purtat,
Am înțeles că am în cer un Tată
Și că sunt fiul Său răscumpărat!
În încercări devin tot mai puternic,
Credința-mi dă aripi să pot zbura
Și transformat, cu sufletul cucernic,
Îngenunchez, privind la Golgota!

24/11/2024, Barcelona- Lucica Boltasu
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/292263/n-am-sa-ma-plang-de-crucea-mea-vreodata