Privește spre Golgota
Autor: Virgil Vîrstă
Album: fara album
Categorie: Diverse

                                         Privește spre Golgota

                                             Numeri 21:6-9

          „Atunci, Domnul a trimis împotriva poporului niște șerpi înfocați, care au mușcat poporul, așa încât au murit mulți oameni în Israel.

            Poporul a venit la Moise și a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta. Roagă-te Domnului ca să depărteze de la noi acești șerpi.” Moise s-a rugat pentru popor.

            Domnul a zis lui Moise: „Fă-ți un șarpe înfocat și spânzură-l de o prăjină; oricine este mușcat și va privi spre el va trăi.”

            Moise a făcut un șarpe de aramă și l-a pus într-o prăjină și oricine era mușcat de un șarpe și privea spre șarpele de aramă trăia.”

         Poporul care era în pustie, îngrozit de moartea produsă prin mușcăturile de șerpi otrăvitori, a strigat către Moise: „Roagă-te Domnului ca să depărteze de la noi acești șerpi!”

            Moise s-a rugat, a mijlocit pentru popor și Dumnezeu a ascultat, dar nu a îndepărtat șerpii.

            Ar fi putut Domnul Dumnezeu să nimicească tot răul din pustie. Ar fi putut să facă poporului abia scos din robie, un drum plin de flori, cu copaci și pomi, cu ape limpezi însă El a ales altfel de cale.

          Nici măcar nu a îndepărtat șerpii care „semănau” moartea în popor prin mușcătura lor.

            Am putea să întrebăm: De ce Doamne?

            Răspunsul este simplu și adevărat prin faptul că, foarte curând poporul ar fi uitat de Dumnezeul care l-a scos cu mână tare din robia Egiptului și ar fi spus că a găsit singur, o cale sigură spre Țara promisă.

            De fapt, chiar și așa, privind spre șarpele înălțat de Moise, fiind vindecat, salvat de la moarte poporul a cârtit în continuare împotriva lui Moise și a uitat de Dumnezeul care l-a scos din robia grea a Egiptului cu mână tare și s-a alipit foarte curând de idoli.

            Când Moise era pe munte înaintea lui Dumnezeu, poporul i-a cerut lui Aaron să-i facă un vițel de aur și l-au numit: „dumnezeul care ne-a scos din robie.”

            Am putea de asemenea să punem întrebarea: De ce nu a nimicit Domnul Dumnezeu pe Satan, șarpele cel vechi, pentru ca omul să nu mai fie ispitit și „împins” prin „mușcătura” lui spre moarte și de ce a fost nevoie să-L trimită pe Fiul Său să moară pentru salvarea noastră, „răstignit” pe o cruce, atârnat între cer și pământ în arșița grea a Palestinei?

            De ce oare?

            Nu era mai simplu să fim mântuiți prin nimicirea lui satan și în felul acesta să nu mai fim ispitiți și „împinși” spre păcat?

            Aceasta este o întrebare retorică, la care nu vom găsi răspuns aici pe pământ; poate doar când vom fi în cer!

Iată ce i-a spus Dumnezeu lui Moise în versetul 8: „Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi. “

            Șarpele înălțat de Moise, nu avea putere în sine să vindece poporul, dar era un mod în care Domnul Dumnezeu îl învăța să privească spre adevăratul vindecător. Pentru că șarpele lui Moise, Îl prefigura pe Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu atârnat pe cruce.

         „Şi după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului”; așa spunea Ioan (în Evanghelie 3:14), aducându-L de data aceasta în atenție pe Scumpul nostru Mântuitor ca mijloc de vindecare a celor răscumpărați, care sunt și ei în călătorie prin pustia acestei lumi, având ca țintă și destinație finală Țara Canaanului ceresc.

            Însă întocmai ca și poporul Israel care era atacat de șerpii veninoși, tot așa suntem și noi atacați de „Șarpele” cel vechi, care stă la pândă, gata să muște, să învenineze și să-i aducă moarte spirituală oricărui credincios care nu este cu privirea ațintită spre Crucea suferințelor lui Isus.

          Pilat din Pont, a scris deasupra capului lui Isus care era țintuit pe cruce, cuvintele acestea: „Isus Nazarineanul, Regele Iudeilor”, neștiind că de fapt el recunoaște în Isus pe Împăratul ceresc și proorocește ca toți să privească spre mâinile Lui străpunse. Primele litere din aceste patru cuvinte, în ebraică (I. N. R. I. citite de la dreapta spre stânga), sunt de fapt cuvinte care invită la privirea spre cruce: „Privește la palmele Lui, privește la cuie”

          Această „invitație” este soluția salvării de la moarte și a vindecării omului căzut în păcat, valabilă până în zilele noastre și până când mireasa Domnului va fi pe pământ.

          Ioan 3:14. „Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

            Privind la rănile provocate de cuiele bătute în mâinile și picioarele Lui Isus și crezând în jertfa Sa, ești salvat, eliberat, mântuit și „mușcătura” șarpelui celui vechi nu mai are nici o putere asupra ta.

            Privește la Golgota! Isus este, „fereastra” care îți permite să vezi cerul!

            Privește la Isus cel răstignit ca să fii salvat!

            Privește la mâinile și picioarele Lui perforate; privește la rănile Lui și vei fi vindecat de orice boală: Isaia 53:5b.

            Privește la coasta Lui străpunsă de lancea sutașului roman.

            Privește spre sângele care a curs și te-a spălat de orișice păcat.

            Privește la Isus și mulțumește-I pentru că a suferit chinul greu, în locul tău pe cruce.

            Domnul Dumnezeu să te binecuvânteze!

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/predici/292281/priveste-spre-golgota