Într-o zi vei pleca din această lume. Te-ai întrebat măcar o sngură dată, ce vei lua cu tine în lumea de dincolo din tot ce a format personalitatea ta?

Din ce a fost materie - nimic. Carnea și sângele nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu, ea fiind de natură spirituală (imaterială). Totuși este bine să știi că singura entitate ce va ajunge acolo va fi MINTEA. Ea nu este materie.

În cartea Isaia cap 65/17 citim: „Căci iată, Eu fac ceruri noi și un pământ nou, așa că nimeni nu-și va mai aduce aminte de lucrurile trecute și nimănui nu-i va mai trece prin minte.” Este clar că mintea va fi prezentă în noua creație...

Dar ce este mintea?

Este compartimentul misterios ce știința nu-l poate descifra, în care se produce gândirea cel diferă pe om de celelalte viețuitoare. Este locuința înțelepciunii. „Eu, Înțelepciunea am ca locuință mintea.” (Prov. 8\12) Este omul lăuntric. Este sufletul omului. Fără minte omul ar fi asemenea animalelor. Iuda confirmă: „... ca niște dobitoace fără minte.” Animalele sunt lipsite de minte, dar să nu amestecăm mintea cu creierul. (Am avut ocazia să văd în Germania o doamnă care citea din carte unui cal. Nemții consideră că și animalele au dreptul la cultură. Calul părea că dădea ascultare. Cu siguranță urechile sale trimiteau sunetele către creier. Dar nu exista mintea să  proceseze informațiile și să le înțeleagă.) Să ne reamintim că atunci când Dumnezeu a hotărât să-l pedepsească pe împăratul Nebucadnețar ia luat mintea devenind aidoma cu fiarele sălbatice și chiar locuind împreună. Până i-a venit mintea la loc...

Prima mențiune despre minte o găsim în Geneza 3/6: „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit să deschidă cuiva mintea.” Dar l-a creat Dumnezeu pe om cu mintea închisă? Cu siguranță - da. În ea se găsea doar omul și Dumnezeu. Atât... Nu exista nici o dorință (poftă) a firii pământești, deoarece firea pământească nu avea acces în minte, însă dorea să deschidă ușa și să intre pentru a pune stăpânire pe ea. Forțând intrarea „ușa” a cedat. În acel moment poftele firii pământești au invadat mintea omului, deschizându-i ochii (minții) spre o altă realitate. Omul a constatat că a ajuns în altă lume pe care nu o cunoștea. Însă, sub noua ocupație, el conștentizează că a fost golit de toată plinătatea lui Dumnnezeu. Confirmarea n-a întârziat să apară: „Duhul Meu nu va rămânea pururea în om căci omul nu este decât carne păcătoasă.”. (Gen. 6\3)

Ce a urmat?

„Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minții lor blestemate să facă lucruri neângăduite. Astfel au ajuns plini de orice nelegiuire... ”   (Rom. 1/28,29)                                                   

Dumnezeu a fost scos din viața omului, iar mintea lipsită de înțelepciunea (lumina) lui Dumnezeu s-a întunecat. Întuneric provenit de la orbire; „... a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia să nu vadă strălucind lumina Evangheliei.”  (2Cor. 4/4) Și nu doar atât. În cartea Eclesiastul ni se vorbește de o cetate ce a fost împresurată de un împărat puternic, ridicând mari întărituri împotriva ei. Cetatea nu putea fi decât mintea omului. Dar un om sărac a scăpat cetatea. Nu cu arme, ci cu înțelepciunea sa. Și nimeni nu s-a gândit la omul acesta... Cât de interesantă este constatarea. „Mai bună este înțelepciunea decât tăria.” (Ecl. 9\16) Da, El era bogat, dar s-a făcut sărac de dragul oamenilor. Afost făcut pentru noi înțelepciune și neprihănire. Noi propovăduim această înțelepciune tainică și ascunsă de veacuri. Apostolul Pavel explică că această armă - înțelepciunea - nu este supusă firii pământești, ci este puternică, capabilă să surpe întăriturile și să răstoarne orice izvodire și orice înălțime ce se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu. Zidurile cad, iar lumina pătrunde în interior. Lumina (înțelepciunea venită de sus) schimbă modul de gândire, până acolo încât fiecare gând se supune ascultării de Hristos. Apostolul Pavel s-a rugat în mod deosebit cu privire la această înțelepciune, arătând în același timp care este importanța ei: "Și mă rog ca Dumnezeu să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui și să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeți care este nădejdea (rostul) chemării Lui... " (Efes. 1/17,18)

Această înțelepciune face posibil ca întăriturile demonice să cadă, întunericul să dispară, cetatea fiind scăpată de robia păcatului, iar izodirile minții ce se ridicau împotrica cunoașterii lui Dumnezeu să înceteze. Totul din pricina luminii... Și nu e vorba de lumina adusă de oameni de la Ierusalim cu prilejul sărbătorilor pascale, ci e vorba de o lumină ce luminează mintea. „Daniele am venit să-ți luminez mintea.” (Dan. 9\22) Lumina aceasta este adevărata lumină ce luminează pe orice om venit în lume. Ea e venită din cer: „Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.”  ( Fapte 9/3,4) Lumina a pus capăt rătăcirii acestui om... Întrebările n-au întârziat să apară; „Cine ești Tu, Doamne?”; „Ce vrei să fac?” 

Este primul pas spre înnoirea minții pentru cunoașterea voii lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită. O minte înnoită - o cerință divină obligatorie - este preocupată permanent să știe care este voia lui Dumnezeu cu privire la ființa umană. Însă este bine de știut că procesul de înnoire nu durează (sau n-ar trebui să dureze) toată viața, ci doar un timp... Când timpul acesta s-a încheiat, mintea trebuie să fie total înnoită.

De unde știu că mintea mea a ajuns la apogeu în ce privește înnoirea? Împăratului Nebucadnețar Dumnezeu i-a luat mintea și i-a dat-o înapoi după șapte ani. Dar nu mai era aceeași minte. Era schimbată. Dacă n-ar fi fost așa, el trebuia să-și continue viața în același mod. Dar nu... „Acum, eu Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerului căci toate lucrările Sale sunt adevărate, toate căile Lui sunt depte și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie.” De unde știa el să facă aceste lucruri. Aceasta îi dicta noua inimă și el se conforma. Nici nu realiza ce se întâmplă cu el... Era alt om. De fapt acesta este rezultatul unei minți schimbate. Se schimbă personalitatea. Despre Saul ni se apune astfel: „De îndată ce Saul a întors spatele, Dumnezeu i-a dat o altă minte și a fost prefăcut în alt om.” Cu noua minte Nebucadnețar a înțeles care este voia lui Dumnezeu cu privire la el. Aposolul Pavel insistă și el pe subiectul - voia lui Dumnezeu: „De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri nu încetăm să ne rugăm pentru voi să vă umpleți de cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească... ” (Col. 1\9) Din nou apare menționată înțelepciunea (lumina) lui Dumnezeu. Ea te va ajuta nu doar să cunoști (la suprafață) voia lui Dumnezeu, ci te va umple de cunoștința voii Sale. Nu va mai fi necesar să întrebi; ce să fac? și nici; ce să nu fac? Lucrul acesta este bine să-l fac? Din momentul înnoirii complet a minții, nu ți se mai cere să deosebești între bine și rău, ci ți se cere să deosebești lucrurile alese... (Fil. 1\10) Acesta este mediul de viață a unui creștin înnoit - lucruri alese.

Revenim cu întrebarea: De unde știu că mintea a fost înnoită?

Foarte simplu. Mintea este o "fabrică" de gânduri. Felul nostru de gândire spune totul despre noi. Ce gândim, sau cum gândim aceea suntem. Citind gândurile cuiva, citești de fapt mintea lui. Suntem avertizați să fim cu băgare de seamă la mintea noastră: „Păzeșteți mintea mai mult ca orice, căci din ea ies izvoarele vieții.”(Prov. 4\23)Traducerea nouă: aspectele vieții. Regula este bine stabilită: „Omul bun scoate gânduri bune din visteria bună a minții lui, dar omul rău scoate gânduri rele din visteria rea a minții lui.” (Matei 12\35) Depinde de profilul fabricii și ce este depozitat în visterie. În același context ni se spune că pomul se cunoaște după roadă, iar regula este aceeiași: Pomul bun face rod bun. Nici un pom nu depune efort să facă rod bun, dacă gena sa este de acèiași natură.

 Îndemnul rămâne valabil: Să aveți în voi gândul (tr. nouă: gândirea) care era și în Hristos Isus. (Fil. 2\5) Când ai atins această performanță în tine se conturează chipul Său. Vei trăi și tu cum a trăit și El. Nu vei mai trăi cum trăiesc păgânii în deșărtăciunea gândurilor, având mintea întunecată, străin de viața cu Dumnezeu. (Efes. 4\17,18)

 Pericolul nu este îndepărtat. Avertismentul rămâne valabil pentru orice creștin: „Dar mă tem că, după cum șarpele a amăgit-o pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa și gândurile voastre să se strice de la curăția și credincioșia care este față de Hristos.” (2Cor. 11\3) S-au stricat gândurile? Este  rezultatul unei minți  stricate. E bolnavă... Astfel de minte nu mai ia seama la avertismente și pericole. Este o minte în stare adormită. Apostolul Petru cere trezire: „Preaiubiților, aceasta este a doua epistolă. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă prin înștiinșări.” Din păcate mintea bolnavă nu se mai trezește. De la conștiință la inconștiență nu este decât un pas. Ce s-o fi întâmplat cu ea de a ajuns în această stare? Tu știi...

Foarte important: În veșnicie cei credincioși nu-și vor mai putea aminti de viața petrecută aici pe pământ. Dacă ar exista această posibilitate raiul n-ar mai fi "rai", mintea fiind perturbată de amintiri neplăcute și chiar dureroase. Această imposibilitate se datorează bucuriei ce va copleși mintea "blocând" amintirile. (conf. Isaia 35/10) Nu tot așa va fi cu cei necredincioși ce vor fi chinuiți de întrebarea: De ce am ajuns eu aici?"Adu-ți aminte~& !"!" - i s-a cerut bogatului ajuns în Locuința morților. Ai putea să-ți amintești ceva, ce n-ai avut în minte?

Recapitulăm: Mintea este omul nostru lăunric ce trebuie să se înnoiască în fiecare zi. (2Cor. 4\16) Este sufletul omului. Ea va fi ceea ce ne va reprezenta în lumea de dincolo. Ea va fi încorporată într-un trup nou (ceresc) Acolo va fi o lume nouă, deoarece Dumnezeu a promis că va face toate lucrurile noi. Ar fi  posibil ca omul  vechi să fie printre lucruri noi? Moartea imortalizează. Ea te surprinde aidoma aparatului de fotografiat. Nimic nu mai poți schimba...

Promisiunea este făcută doar pentru o singură categorie de oameni: "Ferice de cei cu mintea curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu."

Gândește-te la  aceasta... !

Fiți binecuvântați!