Geme inima din mine
ca un brad izbit și frânt,
prinde pieptul să-mi suspine
și să strig de-amar îmi vine,
mă-nfior și mă-nspăimânt,
mă-ngrozesc și eu de mine
unde sunt!

Doamne, iar sunt singur, iară,
pier în fapte păgânești,
însă lacrimi îmi izvoară
și căința mă doboară,
iar Te caut să mă găsești...
Te-am pierdut Isuse iară,
unde ești?

Amăgit de șoapte rele,
am călcat al Tău Cuvânt
și atras spre rău de ele,
m-am pierdut în neguri grele,
ca spre-adâncuri de mormânt,
nu văd soare, nu văd stele -
unde sunt!

Teama morții mă pătrunde,
caut spre slăvile cerești
și privesc spre văi afunde,
strig și nimeni nu-mi răspunde...
Tu, ce-n Ceruri locuiești,
Doamne, nu mi Te ascunde,
unde ești?

Orbii cum doresc lumină,
muții cum doresc cuvânt,
sufletu-mi așa suspină
după dragostea-Ți ce-alină,
chinul sufletului frânt,
Doamne scapă-mă din tină,
unde sunt...

Robul Tău cu dor Te cheamă
Soare-al dragostei cerești,
Tu-mi ești Tată Bun,
Tu mamă,
m-ai iubit ca orice seamă,
chiar și-așa mă mai iubești...
Ia-mă și pe mine, ia-mă
unde ești!