Pasăre măiastră care ne-ai cântat
și la umbra Crucii ne-ai îngenuncheat
astăzi în durere plângi și te frămânți
astupat ți-e graiul și nu poți să cânți.

Dintr-un loc te-alungă și în altul zbori
cu durerea-n suflet pentru puișori
când te-oprești o clipă să ne cânți cu har
vin îndată corbii și te-alungă iar.

Cuibul tău ți-l sparse, puii plâng săraci
și nu poți să-i mângâi, trebuie să taci
ca să nu se-audă glasul tău duios
despre Jertfa Crucii Domnului Hristos.

Astăzi stai tăcută și suspini amar
graiul și cântarea ți-s oprite iar
munții de prigoană și-ale urii văi
tot despart departe pe copiii tăi.

Șapte răni ce poartă slabul tău trupșor
nu te dor atâta cât durerea lor
când suspini în taină plâns nemângâiat
dintr-un loc în altul pururi alungat... . Pasăre măiastră, nu mai suspina
va trece furtuna, se va-nsenina
răsări-va iarăși mai strălucitor
Isus Cel ce veșnic e Biruitor.

Atunci glasul nostru va nălța mai sus
după tine slavă Domnului Isus
lângă El odată ne vom bucura
Pasăre măiastră, nu mai suspina!