O inimă întristată
Și plină de durere,
Îndreapt-o către Domnul
Și cere- I mângâiere.

El Domnul știe taina,
Ce-n suflet te frământă
Și vrea să-ți dea iertarea
Și o bucurie sfântă.

Atunci, când ai necazuri
Și poate nu înțelegi,
Unde găsești odihnă
Și ce drum să alegi...

El îți spune și te îndeamnă,
Ca să privești la El,
Căci pacea El o are
Și-o dă celor ce cer.

Ca să te lupți în viață
Și fără Dumnezeu,
El spune, nu e bine
Vino în brațul meu.

Căci Eu îți dau viața,
La care tu tânjești,
Dar ai o datorie
Pe care s-o împlinești!

Căci orice om în viață,
Mie îmi e dator,
Să facă voia Mea
Căci Eu sânt Creator!

Eu ți-am creat ființa
Și te iubesc nespus
Și Eu îți simt durerea
Ce-n suflet te-a străpuns.

Și vreau să te ajut
Și te primesc cu drag,
De suferința ta
Eu vreau ca să te scap.

Să-mi dai inima ta,
Ca să fi mântuit,
Iar Eu îți schimb viața,
Și vei fi fericit.

Căci sufletul rănit,
Ce a strigat la Mine,
L-am ascultat din ceruri
Și i-am dat izbăvire.

Nu voi lăsa pe nimeni,
Ce-mi cere ajutorul,
Ci, vreau să-i dau viață
Căci Sânt Mîntuitorul!

Eu crucea am purtat-o
Și am fost chinuit,
Pentru ca orice suflet,
Să fie mântuit!

Tu astăzi, înțelege
Că te iubesc nespus
Și vreau să fi și tu
Cu mine în cer sus.

Eu astăzi vreau să vindec,
Să iert și să întăresc,
Pe sufletul bolnav,
Și nu îl osândesc.

Ți-ascult ades suspinul
Și vreau ca să ți-l iau,
Căci, tu îmi ești copilul,
Ce viață vreau să-ți dau.

Tu lasă întristarea,
Căci Domnul te iubește
Și cheamă-L lângă tine,
Căci El te întărește.

El E Mîntuitorul!
Te cheamă ca să vi
Căci Domnul, îi iubește,
Nespus pe ai săi copii!

Domnul ne dă viața
Prin Harul minunat,
Iar noi să ne purtăm
Ca fii de Împărat!

Amin!