O, Tată bun, cum pot să-Ți răsplătesc
Atâtea binefaceri, atâtea rezolvări,
Atâtea daruri sfinte și binecuvântări,
Pe care fără merit le primesc?
Răspunsul rugăciunii ce trece de-așteptări,
Și dulcea mângâiere în zile de-ntristări,
Și grija ce mi-o porți, mă copleșesc.

Prin îndurare și prin har trăiesc;
Pecetea de iubire pe viața mea Ți-ai pus.
Paharul izbăvirii vreau să-l înalț mai sus,
Și bunătatea Ta s-o povestesc.
Ca Numele Tău mare nu-i nume mai presus;
Doresc din zorii zilei și până la apus,
Și noaptea Numele să-Ți preamăresc.

A Tale planuri toate dăinuiesc;
Și pentru mine, Tată, în chip desăvârșit,
Un plan de propășire și pace-ai întocmit.
Privirea prin credință-mi ațintesc
Către Împărăția ce n-are-n veci sfârșit,
Și-n care-mi dai intrare prin Fiul Tău iubit.
În Numele Lui sfânt Îți mulțumesc!