Niciodată conștiința
Autor: Augustin Tecar
Album: Prin credință la Scriptură
Categorie: Trezire si veghere
Niciodată conștiința
Celui rău nu-i liniștită.
Remușcările-or fi multe
De păcatele făcute.
Va fi veșnic chinuită
Și niciodată odihnită.
Conștiință vinovată,
Tu ești focul cel nestins
Ce va arde-n veci pe-acela
Ce-n păcate se târa,
Ce-n păcate-a fost cuprins
Că vrăjmașul l-a învins.
Conștiință vinovată,
Tu ești viermele ce-n veac
Îl va roade pe acela
Ce în viață doar înșela,
Ce din om, ajuns-a drac
Făcându-i lui satan pe plac.
Să asculți mai mult
De glasul conștiinței tale
Decât cei răi de Belzebut.
Să nu fii veșnic abătut,
Să ai și bucurii pe cale,
Să poți să cânți și osanale.
Conștiința vinovată
Poate să se-ascund-o vreme.
Dar să știi că nu-i legată,
Și-ai să vezi că dintr-o dată
Urlă, tremură și geme
Fără un sfârșit de vreme.
Atunci rabdă mai degrabă
Orice chin și judecată,
Dar nu poate nici să tacă
Nici dreptate să mai facă,
Nici să doarmă niciodată
Pentru veșnicia toată.
Asta-ți fie apărarea:
Conștiința ta curată.
Și să nu cazi în amăgire,
Și în nicio-nvinuire
La nicicare judecată.
Tu să ții calea cea dreaptă.
Amin.
(Luni, 5 octombrie 2020)
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/292483/niciodata-constiinta