În templul sfânt al Oastei Hristos întâi v-a pus
când din pierzarea lumii la viață v-a adus
acolo de iertare întâi v-ați bucurat
acolo-mpărtășirea cu harul v-ați aflat
acolo din iubirea dintâi gustând, ați pus
un legământ statornic și veșnic cu Isus
din vase necurate, acolo curățiți
ați fost chemați, acolo, pe Domnul să-L slujiți!

Dar ce-ați făcut voi oare acolo ajungând?
satanice ispite în suflet ascunzând,
primit-ați ce Cuvântul spunea să nu primiți
călcat-ați legământul jurat să vi-l păziți
trădat-ați cauza sfântă de care-ați fost legați
și duși de neascultare v-ați dezbinat de frați.

Iar după ce credința, netrebnic, v-ați călcat
v-ați pus în slujba dusă de duhul dezbinat
și-ajunși mai răi ca răii de care-ați fost atrași
loviți acum în Oaste mai crud și mai vrăjmași
și nu-i de-ajuns păcatul ce-l faceți, ci apoi
ademeniți pe alții să-i pierdeți ca pe voi.
Părinți v-atrageți fiii, - soți vă-ndemnați pe soți
iar frați vă duceți frații, - ca voi să piară toți! ...

Tot Sfânt-Cuvântul-Veșnic, condamnă ce-ați făcut!
blestemul faptei voastre v-apasă greu și mut
ați fost doar stânci ascunse la mesele de frați,
pomi smulși și fără roadă, de două ori uscați,
rătăcitoare stele păstrate pentru-abis
- minciună-a fost în totul tot ce-ați vorbit și-ați scris!
Minciună-a fost iubirea ce-ați spus-o, s-a uscat
minciună legământul făcut, căci l-ați călcat,
minciuni a voastre predici, cântări și rugăciuni,
minciuni și spumă, - toate v-au fost niște minciuni.
Minciună e și noua credință care-aveți
o veți lăsa cu-aceeași rușine și dispreț.
N-ați fost în stare prima credință s-o păstrați,
în veci nu veți fi-n stare să țineți ce jurați.

Mai bine-ar fi Cuvântul să nu-L fi cunoscut
că orbi fiind, atuncea nici vină n-ați fi-avut
decât așa cum astăzi voi să-L stricați știind
păcatul cel cu voia întreagă săvârșind.

Stigmat etern rămâne pe fruntea voastră mut
și cine-o să mai șteargă păcatul ce-ați făcut?