Doamne, câți oameni
Ca fulgii în soare
Ce cad în splendoare...
Se-aștern pe pământ,
Călcați în picioare,
De parcă nu-i doare...
Da-n suflet ce oare
Ei cântă, plângând... ?

Se curmă și zborul
Și trece și norul
Și-al iernii fiorul
Și-al gheților timp...
Rămânem cu dorul
Și-n suflet cu golul...
Cu dulce amorul
De-un Sfânt Anotimp...


Să ningă... Să ningă...
O, totul se schimbă... -
De-aici se prelingă
Lumina spre cer,
Ce-n veci nu se stingă,
Suavă, splendidă...
În slăvi să aprindă
Mirific Mister...

Doamne, câți oameni
Ca fulgii de soare
Ce zboară-n în splendoare...
În drumul spre cer,
Doriți cu ardoare,
Nimic nu-i mai doare...
Se-aștern ca o floare
Frumoasă de ger...

Amin.