Dacă-aş avea
Măcar pentru o zi
Aripi...de Înger...
Aş zbura spre înalt,
Spre cer,
Şi...aş atinge Norii şi
Soarele...
Şi i-aş ruga să mă înveţe
Cum să plutesc uşor
În viaţă...
Sau, cum să stau
Liniştită-n banca mea
Atunci când toţi în juru-mi
Plutesc...

M-aş opri şi pe la
Privighetoare
Şi aş ruga-o să îmi dea
Lecţii de canto,
Aş lua notiţe
Despre ce înseamnă
Să-L lauzi...
Despre secretul unei
Cântări, care ajunge
Până la Cer...
Sau despre enigma cerului
Într-o singură cântare...

Aş zbura
Deasupra apelor,
Şi le-aş întreba
Cum s-au supus la
„Taci! Fără gură!"
Şi le-aş ruga
Să mă înveţe cum
Să ascult, supunându-mă
Sau, cum să mă supun
În ascultare...

Şi m-aş întâlni cu vântul
Şi cu ploaia,
Cu stelele şi poate,
chiar cu luna...
Şi...aş întreba
Cum să adii la momentul
Potrivit...când să-mi aduc
Stropii...şi cum să
Strălucesc în noapte...

Şi...aş strânge în inima mea
Toate Răspunsurile
Aş coborî uşor
Pe pământ,
Aş veni în Centrul Lumii
Mi-aş încredinţa inima mea
Unui copil,
Şi aş muri, învălindu-mă
Cu Acele Aripi de Înger...


Tatiana Tarlev,
27 iunie 2008