Din locul Liniștii de Veci,
o, Domnul Slavei Sfinte,
spre noi privește să-Ți apleci
noi Te rugăm fierbinte!

Spre Tine-al plânsului potop,
smerită rugă poartă,
privește spre căința lor
și iartă, Doamne... iartă! ...

- Căci n-au nici stare, nici cuvânt
așa cum se cuvine,
dar umiliți pân-la pământ
se roagă către Tine!

Ascultă glasul tremurat
de teama ce ne-apasă,
- peste pământul tulburat
o Doamne, pacea lasă!

Căci iar e ceasul cruntei uri,
stau frații să se-omoare...
- Noi Te rugăm să Te înduri:
fă pace-ntre popoare!

Dă pace pe pământ și-adu
iar vremi de-nviorare,
căci Doamne numai Singur Tu
poți face împăcare!

Și-n a lor inimi, îndreptar,
Cuvântul Tău așează,
ca între toți - fără hotar -
iubirea să se vază.

- Spre bunătatea Ta scăpăm,
în mila Ta cea multă
primește ruga ce-o 'nălțăm
și cererea ne-ascultă!