DESPRE FLUTURI... ALTFEL...
Simțim fluturi în stomac atunci când ne îndrăgostim,
Dar nu spunem c-avem fluturi fiindcă știm precis, iubim,
Să iubești este fantastic, mai ales de ești iubit,
Sper că nu par mai obraznic, fluturii s-au întâlnit.

Tot cu fluturi se compară omul când e zăpăcit,
Cică umblă-n a lui minte mii de fluturi, au roit,
Dar nu vrea să recunoască că e om mai fluturatic,
Cică e un om hazliu, poznaș, dacă vreți, simpatic.

Când un copil ni se naște, spunem că e fluturaș,
Deși pruncul n-are aripi, poate fi și îngeraș,
Fluturii și îngerașii viața noastră împlinesc,
Ca părinți ne dorim fluturi, fluturii ne întineresc.

Eu cu-n fluture compar viața mea puțin mizeră,
Ca omida în cocon, viață mea în altă eră,
Dar speranța s-a ivit, viața am luat în piept,
Aripile colorate le-am deschis, am zburat drept.

Fluturele e simpatic și trăiește bucuros,
Nu se teme de furtună, nu vezi fluture fricos,
De aceea ia-l exemplu, fluturaș să fi mereu,
Căci ești om și ești iubit, ești copil de Dumnezeu.
Emilia Dinescu