Limbă, limbă, tu spui multe,
Şi vrei toţi ca să te asculte.
Gură, gură, dragă gură,
Tu dai la alţii învăţătură.
Vreau însă să te întreb ceva,
Poţi să-mi spui şi inima ta?
Ea bate tot aşa de bine,
Sau ţii ascuns ceva în tine?
Nu cumva una vorbeşti,
Şi alta în viaţă înfăptuieşti?
Aceiea ce cu gura zici
Nu cumva dărîmi şi strici?
Spre exemplu, tu spui mereu,
Ca să-l iubim pe Dumnezeu,
Dar nici măcar nu te gîndeşti,
Cu inima ca să-l iubeşti.
Ne spui să ajutăm pe fraţi,
Pe cei săraci, orfani şi apăsaţi.
Dar tu din inimă socoţi,
Cum îi poţi minţi pe toţi.
Gură, gură, dragă gură,
Să spui din dragoste, nu ură.
Iar de nu, te rog să taci,
Căci atunci mai bine faci.