O Părinte-al mângâierii
vezi-mă din Cerul Sfânt,
căci în brațele durerii
și-n suspine mă frământ.

Tinde-Ți Mâna Ta cea dulce
spre-al vieții mele chin,
Mâna care-mi poate-aduce
suferințelor alin.

Și-mi coboară-n suflet iară
pacea mângâierii az’
căci mi-e inima amară
și-mi curg lacrimi pe obraz.

Nopți întregi de taine pline
stau în rugă și veghez
și Te chem să vii la mine,
căci de Tine însetez.

Zile-ntregi Te strig, Părinte
și Te-aștept să vii, curând,
mi-arde inima fierbinte,
după Tine sunt flămând!

- O Părinte-al mângâierii,
vezi adâncu-n care gem,
căci din brațele durerii
cu amar suspin Te chem!