Comori nemuritoare
nu-s multe pe pământ,
dar ce neprețuire
au cele ce mai sunt!

Privești aceste ziduri
și troițe, și ii:
și după-atâtea veacuri
sunt și-astăzi tot mai vii.

Bisericuțe zvelte
cu tâmplele pe cer,
ne sunt și vor rămâne
comori ce-n veci nu pier.

Proverbele lăsate
sunt stâlpi nemuritori,
pe drumu-nțelepciunii
spre vecii următori.

Și Anele din ziduri,
Manolii din izvor,
și jertfele din toate
ne sfâșie și dor.

Și lacrime amare
ne șiroaie tăcut,
că suntem prea nevrednici
de-așa măreț trecut.