Câte glasuri mă condamnă
Și mă culcă la pământ...
De-mi scol capul, înc-o palmă... -
Spune-mi, Tată... Cine sunt... ?

Știu că Tu mi-ai spus odată,
Cu-al Tău Glas nespus de blând... -
Tot ce știu de uit vreodată,
Glasul Tău nu-l uit nicicând...

Lupta mea este amară
Și a fost de la-început...
Poate-așa mie scris - să doară... -
Și pe Tine Te-a durut...

Eu am vrut să fiu ca Tine
Și părtaș la Slava Ta...
Azi... ei mușcă și din mine -
Iadul urlă contra mea...

Mi se-agață de ureche
Și cumplit mă chinuiesc...
Dar un Glas fără pereche
Îmi adie: "Te iubesc... "

Cu iubirea Ta întreagă
Tu mă chemi... Mă chemi cu dor
Să m-ascunzi în Tine, Dragă,
De-orice glas acuzator...

Nu există osândirea -
Gol potiru-i de pelin...
Căci mă apără Iubirea
Ce-a plătit un preț deplin... ! -

Tu ești Slava mea, Isuse... !
Capul Tu mi-ai înălțat... !
Glasurile fug, supuse -
De-al Tău Nume s-au speriat...

M-am întors spre a Ta Față -
Soare Sfânt, m-ai luminat... ! -
Risipită-i orice ceață...
Orice noapte s-a curmat...

Bucuria mea, Cununa
Și Lumina mea de cânt...
Spune-mi Tu pe totdeauna,
Dulce Tată... Cine sunt... ?


Aplecându-Se-n ruine
Dulce Domnul Savaot,
Mi-a răspuns: "Tu ești în Mine
Și în Mine Tu ești Tot!"

Amin.