Democratia înseamnă conducerea poporului și deriva etimologic din doua cuvinte din greaca veche: „demos”-popor și „kratos” care semnifica putere sau autoritate. Evident, originea acestei forme de guvernare este chiar în Grecia antica, acum mii de ani, când orasele-state Atena, Corint, așa functionau. Dar, drept de vot aveau doar bărbații liberi: femeile nu erau considerate libere, nici competente, iar sclavii fiind priviți ca „unelte vorbitoare”. Conducerea, în fapt, o aveau arhontii, care erau niște negustori bogați. Era o „plutocratie”, în realitate, adică o dominatie a bogatilor peste săraci. Așa citim și în Biblie ca functionau societatile umane la sute de ani după potop: conduceau cei bogați, care erau considerati cei mai vrednici de respect și mai intelepti, ca Iov, de pilda. Exista și un început de regalitate ereditara, la Nimrod, în sensul ca acest „viteaz vânător împotriva Domnului” fiind un războinic și un pradator feroce, își putea lasa fiul conducător după el. Dar asupra monarhiei nu vom insista. În societatile «primitive» ca la indienii nord-americani, exista un soi de «meritocratie», în sensul ca șeful de trib era ales în funcție de vitejie și de înțelepciune, deci dacă avea calități de lider. Dar numai războinicii tribului aveau drept de vot, iar sfatul batranilor decidea, alături de șef, în caz de vânătoare și război. În treacat fie spus, era o mare jignire pentru un războinic să fie numit „sqaw”, adică... muiere. Cum a degenerat Europa, chiar și America de Nord azi!

Să nu uităm că primul stat ce si-a ales președinte a fost uniunea coloniilor numite inițial Indiile de vest, iar după războiul de independență din 1776- SUA. Acolo, primul tip de democrație a fost tot cel antic, întrucât drept la vot aveau doar bărbații liberi. După războiul de secesiune din 1861-1866, sclavia a fost abolita. Atunci, doamnele albe," abolitioniste", care luptaseră ideologic ( și prin romanul esențial " Coliba unchiului Tom"), dar și ajutând sclavi sa fugă, au constatat cu stupoare că bărbații de culoare, analfabeți, au căpătat dreptul la vot, pe când dânsele- nu. Așa a pornit mișcarea " sufragetelor" care nu s-au oprit până nu au primit drepturi politice egale cu bărbații.

La noi, în România, în Constituția de la 1923, era legiferat sufragiul universal. Și nu mai era votul cenzitar( ponderea lui direct proporțională cu averea), ca în timpul lui Caragiale, care ne explica, printr-o eroina a sa: " Tu votezi, iar din urna iese cine trebuie!"

În Roma antica, initial republica, doar bărbații liberi, peste 15 ani-varsta la care puteau fi luați în armata- aveau drept exclusiv de vot. Ei alegeau senatul și tribunii plebei, ultimii fiind un fel de deputati ai celor săraci. Legile se elaborau în senatul compus din patricieni („părinții” cetatii) care erau întotdeauna bogați. Ei erau votați fiecare de asa-numitii „clienți”, care erau plebei liberi și săraci, intretinuti de către patricieni, nu doar pre-electoral, ci, ocazional și intre alegeri, fiind aprovizionati cu grane și ulei. Va suna cunoscut? După cate-o victorie, plebea primea „panem et circenses”, adică pâine (si ulei) și jocuri de circ. Cred ca circ gratis primesc și alegatorii de azi, din asa-zisele tari democratice, ajutoare sociale de la social-democrati, iar pre-electoral-sticle de ulei. (!)

Cel care ne-a acordat de la început libertate de alegere, deci intemeietorul democrației este chiar Dumnezeu. Numai când ai cel puțin doua opțiuni valabile poți afirma ca ești liber, deci și în Grecia și în Roma antica, iar mai târziu în republicile italiene precum Venetia, Verona, erau cel puțin doua partide: al saracilor-oameni liberi, de rând și al celor bogați. Aveau reprezentanti și saracii în sfatul cetatilor, dar de fapt conduceau „oligarhii financiari”, ca și astăzi, desigur.

Tragica pentru Domnul Dumnezeu a fost dorința evreilor de a renunța la „teocratie”, caci aceasta era oranduirea în timpul judecatorilor (judecatorul fiind proroc, adesea, intotdeauna ales divin): deoarece majoritatea poporului nu cunostea sau nu se supunea Legii data prin Moise, era periodic anarhie: „fiecare facea ce voia”. Iar în monarhie copiau fidel comportamenrul regelui.

Domnul dorește ca toți, fie bogați, fie săraci, să se supuna legilor divin inspirate și aceasta este adevărata democrație. Și separarea puterilor în statul modern, de asemenea: forul legislativ(Parlamentul) și executivul (guvernul) sa nu influențeze deciziile puterii judecatoresti (Justitia care ar trebui să fie „oarba”, adică sa nu caute la fata oamenilor). Din Biblie aflam ca judecatorii trebuiau să fie bărbați intelepti, cu autoritate, vrajmasi ai lacomiei (adică sa nu accepte mita) și care sa „nu privească la fata oamenilor”, adică sa facă dreptate saracului, ca și bogatului.

În Romania actuala, Curtea Constitutionala (CCR) pare sa facă ea legea, nu se supune Constitutiei noastre. Și cum ar putea fi necorupta, când după alegeri stăpânii se schimba și își pun alți judecători loiali lor(nu poporului!) prin salariile și pensiile uriașe alocate.

Ca sa recapitulam: democratia înseamnă libertate de alegere intre cel puțin doua opțiuni reale posibile (cum ar fi nationalism versus liberalism proeuropean), înseamnă libertate de gândire, vorbire, asociere, înseamnă dialog social. Și toți trebuie să se supuna legilor dictate de majoritate.

Nu să fie favorizate și sa conduca minoritati ciudate, ca în Europa actuala! Iar libertatea de a jigni, de a intimida, de a face grupuri de forța fără aviz de la poliție, primărie, care sa denigreze, sa vocifereze împotriva oamenilor pașnici, care nu le sunt pe plac, sigur nu e democrație! Iar libertatea presei -care e cea de a calomnia, de a „omorî cu vorba”, de a face reclama nulitatilor, de a spiona și a raspandi scandaluri, sigur-nu e democrație!

A trebuit sa scriu aceste considerente, sper sa clarific ce e democratia, caci cu siguranța nu e libertatea violentei unor minoritati, nici instigarea la ura sau la depravare!

Termenul de „democrație” a fost viciat modern, ca sa duca la o societate de tip „casa de toleranța”, care trebuie sa accepte orice fel de comportament, oricat de depravat (dezincriminarea drogurilor, prostitutiei, gratuitatea avorturilor, drepturi pentru persoane bolnave psihic, care trebuie sa treacă drept normale). În final, în așa-zisa democrație europeana, dorita de elitele ce o conduc din umbra (oligarhi financiari) numai diversitatea și pluralismul viciilor legalizate mai sunt valori, iar singura libertate e aceea de a te destrabala. Așa trebuia sa ajungă și „Romania educata” a unui anumit presedinte, care în final, și-a cerut public iertare de la poporul roman, dar nu pentru tinerii pe care i-a corupt de zece ani încoace. (aveau opt ani, când a început dumnealui sa ii „educe”, acum au 18, voteaza și unii fac orice pentru bani, poate și crime, sau sunt activisti pentru „mediu”, gata să se lipeasca de asfalt, ca în vest).

Dumnezeu sa aibă mila de Romania, cea vândută și tradata mereu, din 1940 încoace!