Despre blândețe
Autor: Traian Dorz
Album: Comori Nemuritoare
Categorie: Zidire spirituala
1. Fiul meu, învață-un lucru: blând viața-ntreagă fii,
cu dușmani ori cu prieteni, cu bătrâni ori cu copii,
- cine nu e slugă bună, chiar de-ajunge ani o mie,
nici stăpân cu vorbă bună în viață n-o să fie.
2. Dacă trebuie pe lume din ceva mai mult să ai,
acest bun este Blândețea, crinul cel mai scump din rai.
3. Nu te răzbuna pe nimeni nicicând și pentru nimic;
cel blând totdeauna-i mare, cel crud totdeauna-i mic.
4. Toți cei blânzi - grăit-a Domnul - veșnic fericiți vor fi,
ei pământul bunătății merită a-l moșteni.
5. Pururea când blând vei sta,
fiul meu, vei câștiga;
mielul blând, în loc de doi
suge de la două oi.
6. Fiii mei, fiți blânzi în viață - niciodată pe pământ
voi să nu loviți pe alții, să-ntristați pe Duhul Sfânt.
7. N-alungați din nici un suflet bucuria cea divină,
ci-arătați în toate chipul și blândețea ce-nsenină.
8. Omul rău ce stinge focul lasă inimile reci,
iar cel crud o s-aibă parte de cruzime până-n veci.
9. Bine poate că nu poți
să le faci mereu la toți,
însă, fiul meu, oricând
și cu toți tu poți fi blând.
10. Nu plăti cu rău, tu, răul - căci vei face și mai rău,
ci plătește cu blândețe - și-ai să-nvingi dușmanul tău.
11. Cel blând nu-i numai lumină, ci împarte și căldură,
răspândește și iubire, nu numai învățătură.
12. Cei blânzi totdeauna-n lume sunt și buni și înțelepți,
cei cu inima smerită sunt cu semenii mai drepți,
însă cei ce au iubire - și-nțelepți și drepți le spui
- ca sfințenia iubirii stare mai înaltă nu-i.
13. Mare și viteaz e-acela care-și poate-nvinge-n fire,
răzbunarea prin blândețe și mânia prin iubire.
14. Lumea asta, moștenire celor blânzi li se cuvine,
dar acelora nu asta - cealaltă le-aparține.
15. Tot ce nu poți cu puterea - prin blândețe ai să poți;
ce nu scoți din vorba blândă, cu nimic în veci nu scoți.
16. Ești mișcat văzând pe lume un om bun
din greu răbdând,
dar și mai mișcat, când altul și mai bun
l-ajută blând.
17. Cel ce-a cunoscut iubirea și Durerea-adevărată,
nu mai poate fi cu nimeni crud și aspru
niciodată.
18. Dacă nu ești blând la suflet nici nu vei putea ierta,
căci blândețea cu iertarea despărțite nu pot sta.
19. Omul e creat pe lume din al dragostei prisos,
de aceea i se cere a fi blând și credincios.
20. Un conducător să țină seama de trei mari povețe:
întâi că-ndrumând pe oameni
să-i îndrume cu blândețe;
apoi: să conducă numai după lege și dreptate;
iar a treia că: și vremea lui va trece
- cum trec toate.
21. Totdeauna sunt pe lume prea puțini cei blânzi și sfinți
ce-și înving prin înfrânare ale trupului dorinți,
decât cei eroi și vrednici ce oștiri mărețe-au frânt.
Mai puțini sunt înfrînații ca eroii, pe pământ.
22. Tu fii credincios oriunde - orice suflet e un strat
cu flori gingașe pe care dragostea le-a semănat;
nu călca peste nici una bădăran și necioplit,
că adeseori se uscă floarea care ai zdrobit.
23. Vorba dulce
cinste-aduce,
cea amară
doar ocară;
de vrei cinste să primești
fii cu cinste când vorbești,
dar dacă vorbești urât
meriți să fii ocărât.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/292753/despre-blandete