1. Duhul cel curat e-altarul de lumină-al Celui Drept,
Scaunul Lui Cel Sfânt e mintea care judecă-nțelept,
căci în mintea curățită prin Cuvântul Cel Curat
și-ntr-un duh sfințit de milă stă ce este-adevărat.

2. Pentru lume totdeauna moartea este fioroasă.
Oamenii vor totdeauna să și-o facă mai frumoasă,
să le-apară mai plăcută,
- dar ea este tot grozavă...
- Numai Adevărul face drumul morții, drum de slavă.

3. Când ești în frumoase locuri și în clipe fericite,
vrei să ai mereu alături și ființele iubite,
de aceea Adevărul vrea ca-n Țara Lui cea Bună
pe cei ce-L iubesc să-i aibă totdeauna împreună.

4. Noi urâm un om văzându-i numai faptele lui rele,
dar nu-i știm de cele bune,
nici nu întrebăm de ele...
Însă-i devenim prieteni cunoscându-i cele bune
și iertându-i cele slabe,
mai 'nainte de-a le spune.

5. Fapta bună e minunea care fericește doi:
și pe cel ce dăruiește și pe celălalt apoi.

6. Nu poți face-o faptă bună fără să îndemni cu ea
și pe alții s-o urmeze și să caute-a face-așa.

7. Nu te mândri cu-nțelepciunea străină
căci nu este-a ta,
și nici cu-a ta,
căci prin mândrie arați că n-ai cât trebuia.

8. Mai de preț e-nțelepciunea chiar ca un întreg popor,
au pierit popoare, - însă nu înțelepciunea lor,
- căci înțelepciunea este
un tezaur prețios
ce cu cât se învechește
e mai scump și mai frumos.

9. Nu de locul unde te-afli,
ci de felul tău cinstit
dovedești că ești om vrednic
- sau ești de disprețuit.

10. Munca face sănătate,
lenevia doar păcate.
Munca crește bucuria,
trândăvia - sărăcia.
Munca-ți strânge-n casă spor
lenea, - ura tuturor.

11. Prea multe parfumuri, prea puțin săpun,
- prea multe podoabe, prea puțin cap bun.

12. Când te duci la un om mare
sau la un străin la masă,
ai de grijă totdeauna
să te duci sătul de-acasă.

13. Cumpătatul ia puțin
și nu-și umple sacul plin,
nici în urmă, nici întâi,
- ci e om cu căpătâi.

14. Pe-un străin când ai la masă,
să-l cinstești cu tot din casă,
căci străinu-ți vine-odată...
- cinstea ta-i pe viața toată.

15. Gospodina cea-nțeleaptă, nu se-așează niciodată
să mănânce împreună cu ceilalți la masă, roată,
ci-ngrijește cu iubire ca ceilalți să ia de toate,
și pe urmă, mulțumită, ea mănâncă ce mai poate.

16. Masa-i pentru veselie,
- fă așa ca cei chemați
nici cât stau,
și nici când pleacă
să nu fie întristați.

17. Pedepsește totdeauna cu iubire și măsură:
cui faci nedreptate simte,
- și-ai să te alegi cu ură.

18. Moartea este-ncununarea pentru cel victorios
căci ea trece-n veșnicie din frumos în mai frumos.

19. Să nu-ți fie niciodată teamă de-o dorință mare.
Dacă poți să ai asemeni, pentru ea, voință tare!

20. Cel mai greu mormânt pe lume
e mormântul disperării.
În el omul își îngroapă
toată viața lui, pierzării.
Până când la disperare,
omul n-a ajuns, - din toate
poate iar să se ridice
și erou s-ajungă, poate!

21. Lupte și necazuri are
orișice iubire mare,
- cine n-a-ndurat ani grei,
nu va ști iubirea ce-i.

22. Nu pot fi-n viața noastră două mari iubiri la fel.
Mare, numai o iubire poate-avea un om în el.

23. Fericită e iubirea
și când dă și când primește,
bucurie dând la dânșii,
bucuroasă și trăiește.

24. Dragostea dintâi, - cu grija cea mai mare, s-o păziți,
căci asemeni ei, o alta, în viață nu găsiți.

25. Cea mai 'naltă fericire
este-n moarte și-n iubire,
pentru omul credincios
ce-a știut trăi frumos.

26. Prietenia-ți face drumul cel mai scurt și mai ușor,
în ea totul este dulce, cald și binevoitor,
un asemenea prieten totdeauna e-o comoară,
fericită-i toată viața dulcea prietenie rară.

27. Mulți prieteni
ca mulți pepeni
din grămadă, câți i-aduni,
unul-doi de-i afli buni.

28. Cei răi nu pot fi buni prieteni,
ei sunt soți, cât uneltesc -
și se-njură unul pe-altul la dezmățul ce-l trăiesc.

29. Dă-ți silința ca prin muncă
să-ți faci viața luminoasă,
să fii tuturora pildă
fericită și frumoasă.

30. Unitatea-n căsnicie
vă dă vieții temelie,
- dezbinarea dintre voi
vă zdrobește pe-amândoi.

31. De un taur te ferește când vei sta-naintea sa,
de măgar întotdeauna când 'napoia lui vei sta,
dar de bârfitor și șarpe te ferește-oriunde-ai fi,
căci aceștia oriunde umblă a te otrăvi.

32. Dacă semeni spini, grijește,
nu umbla desculț, de vrei
ca să nu te zgârii singur
și să nu te-nțepi tu-n ei.

33. Vorba rea a spart mai multe capete - decât toporul,
- chiar mai rău ca ucigașul face rău clevetitorul.

34. Apa lină pe deasupra, are multe gropi afund,
- cei cu vorbele mieroase multe viclenii ascund.

35. Găina cârcâind prea mult,
puține ouă-adună,
- și omul prea lăudăros,
puțină treabă bună.

36. Butea goală sună tare,
butea plină n-are glas,
- în vorbirea celui trufaș nu te-ncrede nici un pas.

37. Fățarnicul e un cărbune acoperit ce arde rău
- de om fățarnic,
ca de șarpe fugi cât îl vezi în drumul tău.

38. Adevărul niciodată, gol să nu-l înfățișezi,
ci îmbracă-l în veșmântul care mai plăcut îl crezi,
- adevărul gol, nu-i place nimănuia să i-l spui,
însă îmbrăcat cu grijă îi mai place cui și cui.

39. Gelozia e tiranul peste patria iubirii
- cine-i cade-n închisoare, pierde cerul fericirii.

40. Gelozia e durerea de-a vedea și pe-alții-având
ce-avem noi,
- dar mai dulce și frumos al lor părând.

41. Îmbrăcămintea să te-arate
nu ceea ce ești tu și poți,
ci-aceea ce ar fi cu cinste
și bine - să te-arați la toți.

42. Din greșeala-ți cunoscută, prostul bârfă-ți face,
înțeleptul - sfătuire,
- prietenul ți-o tace.

43. De-acel ce nici n-ascultă și nici nu are minte,
aproape este groapa, - abia un pas-nainte.

44. Cât de bun ți-ar fi vecinul, - gardul nu-l desface,
nici nu știi din ce nimicuri, foc se poate face.

45. Este sigur că păcatul va aduce nenoroc,
- fericirea și păcatul nu pot sta-n același loc.

46. Puține vorbe sunt cuvinte,
mulți vorbitori sunt vorbăreți,
- puține să le iei aminte
și multe-aruncă fără preț.

47. Cum e puiul, așa-i ciorba;
cum e omul, așa-i vorba.

48. Pe acel cu vorbe multe
rari sunt cei ce-o să-l asculte,
și mai rari vor ține minte
revărsarea-i de cuvinte.

49. Vezi virtutea doar la alții
iar la tine doar greșeala,
ca să nu te roadă pizma
și să nu te piardă fala.

50. Prețuit e diamantul,
însă sfatul bun, nu este...
- deși diamantul piere,
și-un sfat bun în veci trăiește.

51. Niciodată nu se-ndreaptă cel ce află ne-ncetat
drept pentru-ale lui abateri,
scuze pentru-al lui păcat.

52. Spune despre mântuire orișicui și ori la cine,
chiar nemântuind pe nimeni, te vei mântui pe tine.

53. Muștele se prind cu miere, oamenii cu vorba bună,
- cearta și cu prietenia nu pot sta mult împreună.

54. Omul bun și fapta bună sunt ca fagurii de miere,
nu te saturi niciodată ci guști tot mai cu plăcere.

55. Cel ce umblă cu minciuna umblă cu pisica-n sac,
îi vezi ghearele odată
- și-apoi nu-l mai crezi în veac.

56. Femeia trebuie să facă tot ce se poate ne-ncetat,
să aibă o purtare bună și s-aibă sufletul curat.

57. Femeia care știe tace,
e una dintre cele rare...
Vorbi știu toate celelalte
dar a tăcea-s puține-n stare.

58. Ordonează-ți în viață
gesturile și umblarea,
și veșmintele și vorba,
cum îți spune cumpătarea.

59. Omul care-și vede vina
și și-o-ndreaptă-ascultător,
prețuiește-l totdeauna: - este-un om superior.

60. Omul cumpătat își are totul rânduit și bine,
după mintea lui, - purtarea și veșmântul de pe sine.

61. Calul laudă-ți-l mâine,
fiul când va fi bărbat,
fiica ta când va fi mamă,
- iar pe tine niciodat’.

62. Cu cei mari vorbește frumos, dar și puțin,
cu cei de-aceeași vârstă, - cuvânt plăcut și lin;
cu cei mai mici, - cu sfatul părintelui cinstit
- și fi-vei totdeauna un prieten prețuit.

63. Chiar și-n gesturile tale să te-arați cuviincios,
de respect se face vrednic numai cel respectuos.

64. Haina noastră, este fața trupului care-l avem, -
ca și-a sufletului haină, - tot curată s-o ținem!

65. Omul cumpătat să umble și-n afară îngrijit
- trupul ni s-a dat, să fie tot ca sufletul păzit.

66. Biruiești mânia dacă taci mereu,
de te rogi o clipă - vei scăpa de greu.

67. De la om e numai pacea liniștită și frumoasă,
iar mânia este numai de la fiara furioasă.

68. Să ne-mbrăcăm cum se cuvine
- nu cum se-mbracă nu știu cine.

69. Mai de preț e Adevărul chiar în zdrențe îmbrăcat,
ca minciuna-mpodobită în veșminte de-mpărat.

70. Dacă vei voi puternic, ținta ce-ți propui s-atingi,
nu-i putere să te țină,
nu-i vrăjmaș să nu-l învingi.

71. Dacă vrei să faci doar bine
- și când drumul ți-e curat -
Binele va fi cu tine
și-ai să-nvingi neapărat.

72. Cel conștiincios în toate are cuget liniștit
iar cel liniștit în sine, este omul fericit.

73. Dragostea nelegiuită te aprinde în suspine,
te-ntinează în păcate
și te-ngroapă în rușine.

74. Desfrânarea nimicește mai întâi iubirea ta
și-ți aduce-n casă ura și cruzimea după ea...
iar apoi aceste rele, - alte rele-n fii aprind
și-apoi roadele amare cine știe cât se-ntind.

75. Cinste și recunoștință pentru orice om cinstit,
binefacerea se cere răsplătită fericit.

76. Limba fără oase, oasele zdrobește
- când prea fără minte umblă și vorbește.

77. Nu e noapte fără ziuă
și nu-i ceață fără soare,
și nu-i iarnă fără vară,
- însă toate cer răbdare.

78. Nu e munte fără nori
nici om fără bârfitori.
Norii trec, munții rămân
- adevăru-i tot stăpân.

79. Mincinosului din sat
i-a ars casa - și-a strigat,
a strigat cât a putut
însă nimeni n-a crezut,
- mincinosul nu-i urmat
nici când spune-adevărat.

80. Hoții mint că n-au furat,
furtul spune-adevărat,
hoții mint de nu mai pot,
furtul însă spune tot.

81. Nu-și alină setea omul care bea din pumn străin
- numai pâinea muncii tale te va sătura deplin.

82. Cu lemne-mprumutate nu te-ncălzești cum vrei,
- viața mulțumită, din munca ta s-o iei.

83. Ai nădejde-n orice vreme și muncește neclintit,
- nu întârzia izbânda celui ce-a nădăjduit.

84. Numai munca bucuroasă poate liniștea să-ți țină,
și să-ți facă viața bună,
și să-ți facă masa plină.

85. Poți fugi de ochii lumii,
- dar de conștiința ta
n-ai să poți să fugi niciunde
când ți-o-ncarci c-o vină grea.

86. Răul nu te-nvinge-atuncea
când îl vezi că-i numai rău
ci când pare că e bine, atunci cazi în lațul său.

87. Cine face rău la altul
- când se-așteaptă mai puțin
o să și-l primească-ntocmai
de la prieten sau străin.

88. Dacă nu te temi de rău n-ai să umbli bine,
căci vicleni și lacomi sunt, mulți pe lângă tine.

89. Răul totdeauna-ntoarce peste cel ce l-a pornit,
- ca să n-ajungi de rușine fii mereu un om cinstit.

90. Nu batjocori credința tatălui și-a mamei tale,
ochii care-și râd părinții
îi vor scoate corbii-n vale.

91. Rău sau bine dacă face, omu-și face numai lui.
- Nu-i în el de altul milă?
Nici în altul de el nu-i!

92. Te joci cu șarpele? - Să știi
că ai, curând, mușcat să fii.
- Te lupți cu balta? - Negreșit
vei fi udat și murdărit.

93. Cine poate să-njosească cinstea altuia, acel
dovedește că nu are nici un fel de cinste-n el.

94. Cine are o credință și din suflet și-o cinstește
niciodată pe credința altuia n-o înjosește.

95. Când un sărac mănânc-o rață,
bolnav e unul din ei doi,
- căci altfel rața cu săracul
nu se-ntâlnesc numa-n zăvoi.

96. Unde-n țară lăcomia
pe cei mari îi stăpânește
- pe cei mici doar sărăcia
și mizeria-i pândește.

97. Cu zgârcitul și cu lupul nu te-mprieteni nicicând,
gura lor întruna cere, pântecu-i mereu flămând.

98. Fugi de omul mânios
ca de lupul furios,
căci ca leul cel mai crud
bagă groaza-n câți l-aud.

99. Pizma este ca oțetul care-și roade vasul său,
se consumă și se pierde, el pe sine, omul rău.

100. Vorba rea, ce iute zboară
nici n-o spui - și ea-i prin țară.
- Fugi cât poți de vorba rea,
nici n-o spune, nici purta.

101. Nu da sfat în loc de pâine,
că zgârcenia se vede
iar flămândul care-ascultă, nu te crede, nu te crede.

102. Când îți ții capul prea sus
mult nu-i drept din cât ai spus,
căci când spui adevărat
îți ții capul mai plecat.

103. Când te laudă prea tare omul necinstit,
te arată ca nevrednic și disprețuit.

104. Mândria, neplăcută la orișicine-a fost -
dar cea mai neplăcută e la nebun și prost.

105. Numai după pace simți ce-i bucuria,
după depărtare cum e prietenia,
după întuneric ce bună-i lumina
și după-osteneală ce dulce-i odina.

106. Pacea ta ți-o pierde flecăreala ta
- nimenea nu-ți face rău ca gura ta.

107. Aici vom rămânea mereu
oricât de-nțelenită-i glia,
cu-atât cu cât arăm mai greu
va fi mai mare bucuria.

108. Aici vom rămânea luptând
spre biruința pentru care
ne-au ars strămoșii rând pe rând,
să facă țara-nfloritoare.

109. Și-aicea vom muri-apărând
un adevăr și-o moștenire
ce 'naintașii ne-au lăsat
c-o luptă până la jertfire.

110. Aicea în acest pământ cu ei s-avem odihnă-odată,
atunci și-n acest cer cu ei
o s-avem parte de răsplată.

111. Ferice-acei ce-și împlinesc
frumos întreaga datorie,
frumos viața și-o sfârșesc,
frumoși se duc în veșnicie.

112. Un talisman neprețuit
e-nțelepciunea dreaptă,
ea-ți face sufletul cinstit
și mintea înțeleaptă.

- Culege-o ori de unde-o poți
și-n frunte ți-o așează
și cât trăiești, mai mult ca toți
iubește-o și-o urmează.

113. De ești un om adevărat,
umblând pe dreapta cale,
mai scump ca aurul curat
e prețul vieții tale.

- Lumina ta și urma ta
de-ar fi strălucitoare,
și-urmașii-n veci ți-ar așeza
cununi nemuritoare.

114. Mică, mare, - apa trece,
pietrele rămân mereu,
treacă tot dar să rămână dragostea și Dumnezeu.

115. Abia la moarte vede omul
cum trebuia să fi trăit,
- acel ce vede înainte
va fi-nțelept și fericit.

116 Cum e după-o zi de muncă mersul la hodină,
așa-i trecerea în moarte, după-o viață plină.

117. Greu e când de toate ești lipsit mereu,
dar fără credință este cel mai greu.

118. Multe vase, din afară sunt frumoase și spălate,
dar urâte-s înăuntru și-n tot felul necurate.
Tot așa sunt unii oameni, credincioși și buni, pe față,
însă vai de cine are a-i ruga ceva-n viață.

119. Vai de omul singur fără soț la greu,
dar mai vai de omul fără Dumnezeu.

120. Binele te poate ajuta degrab, -
dar ce-ți poate omul păcătos și slab?

121. Adevărul, - să nu-ți fie frică a-l grăi oriunde,
chiar dacă în schimb cu ură și dispreț ți se răspunde,
că-adevărul e lumină, - și oriunde-i rău-n voie
de-adevăr și de lumină totdeauna e nevoie.

122. Până nu faci focul n-o să iasă fum,
- zvonul, fără faptă, nu-i că n-are cum,
până nu-i păcatul nu-i urmarea lui,
până nu-i virtute, nici răsplată nu-i.

123. Numai formele se schimbă, dar lăuntru-i neschimbat...
zilnic alte fapte bune, face-același duh curat.

124. Când părinții au iubire
iar copiii ascultare,
viața lor e-ntotdeauna
numai binecuvântare.

125. Rău îmi pare că nu știu,
- poate fi dacă-i târziu
și mi-e sufletul pustiu!

Rău îmi pare ce-am făcut,
- poate fi dac-a trecut
și mi-e sufletul pierdut!

126. Orișicând se ceartă doi
sunt de vină amândoi!
- Cel nevinovat, oricând
merge-n drumul lui tăcând.

127. Căile credinței mele, -
crescut-a iarbă pe ele
și-mi arde inima-n jele.
Căile către păcate
netezite-s și umblate
și-arde inima de toate.

128. De la omul cel de cinste
e destul chiar și-un cuvânt,
vorba lui cu preț de aur
este cât un legământ.

129. Cinstea, pentru o femeie
este cât o piatră rară -
nu-i podoabă mai frumoasă
ca aceasta-n nici o țară.

130. Cinstea-i zestrea cea mai bună
la mireasa cu cunună.
Cinstea-i cea mai scumpă-avere
pentru cine-o dă și cere.

131. Certându-te cu omul drept
tu ești un prost - și nu-nțelept,
- certându-te cu omul prost
și tu ești tot cum el a fost.

132. Certându-te cu omul bun
tu ești un rău și un nebun,
- certându-te cu omul rău
se-ntoarce totu-n capul tău.

133. În veac ascultă bunul sfat:
- să nu te cerți cu nime-n sat!
Nici rău, nici bun, nici strâmb, nici drept,
ci taci și umblă înțelept.

134. Orice slujbă cere cinste,
orice cinste cere pază,
- deseori acel ce-o pierde în zadar o mai oftează.

135. Cinstea spune verde-n față
tot ce face în viață,
dar minciuna orișicând
își ascunde ce-are-n gând.

136. Cinste dând
cinste găsești,
orișicând,
oriunde ești.
Cine n-o dă altuia
n-o găsește nici pe-a sa,
cine n-o dă nimănui
n-o mai află nici pe-a lui.

137. Cinstea și rușinea nu pot sta-mpreună,
numai unde-i mintea proastă și nebună.

138. Fapta bună are
cinstea cea mai mare.

139. Omul care ocărăște
este omul ocărât,
cel ce-njură și urăște
este omul cel urât,
căci un om cinstit nu poate
ocărî și înjura,
orice rău sau nedreptate
și-njosire-ar îndura.

140. Nu se știe niciodată cinstea apăra așa
cum se apără rușinea când e prinsă undeva.

141. Să te porți cum cere locul unde mergi, sau unde stai,
dacă ai aceeași Țintă, și aceeași casă ai!
Că de vrei să fii cu dânșii dar nu vrei ca ei să fii,
vei ajunge de disprețul tuturor, - așa să știi!

142. De mult bine-o s-aibă parte, omul binevoitor, -
cel răutăcios și-atrage răutatea tuturor.

143. Fă și tu ce fac ai tăi,
dacă mergi pe-aceleași căi!
- Sau de nu poți face-așa
schimbă cu-alții calea ta.

144. Bun e omul credincios
fie sus ori fie jos,
rău e omul cel nedrept
fie prost fie deștept.

145. Vai vițelului ce-mpunge vaca de la care-a supt,
cornul lui cu care-mpunge în curând îi va fi rupt.
- Vai de fiul ce-și ridică mâna lui către părinți,
în curând o să i-o ardă usturimile fierbinți.

146. Dacă-ți porți pe tatăl bine,
bun e fiul tău cu tine:
dacă-ți porți pe mama rău
rău și-a-ntoarce fiul tău!

147. Leacul cel mai bun pe lume, este cumpătarea,
doctorul cel mai cuminte, este înfrânarea.

148. Prânzul scurt și vorba mică
nimănui nicicând nu-i strică.
Prânzul lung și vorba mare,
strică pentru orișicare.

149. Hărnicia ține-averea,
cumpătarea dă puterea,
înfrânarea sănătate,
și credința - cele toate.

150. Omul cel curat n-aruncă murdăria la vecin,
- curăția se respectă și pe ea și pe străin.

151. Dacă mâna ta-i murdară nu ți-o-ntinde nimănui,
că n-o faci pe-a ta curată, ci i-o murdărești pe-a lui.

152. Curăția sufletească e podoaba cea aleasă
care pe-orișice femeie o va face mai frumoasă.

153. Până tu ești nespălat,
nu da nimănui vreun sfat,
- când ți-e degetul murdar
ține-ți-l ascuns măcar.

154. Așa să-ți fie-orice cuvânt
ca cel mai tare legământ.
- Căci după-al gurii tale grai
vei moșteni în iad sau rai.

155. Cei ce scot urâte vorbe își au sufletul urât,
de ocări nu este-n stare decât omul ocărât.
Blestem moștenește-acela care blestemă mereu,
- vai de cel ajuns la moarte învrăjbit cu Dumnezeu.

156. Mai bine-o vorbă bună ca mii și sute rele,
căci toate-s ale tale
- și-ai să răspunzi de ele.

157. Cuvântul tău ți-arată gândul
iar fapta, sufletul ți-arată,
- din ele ți se vede viața
de-i păcătoasă sau curată.

158. O vorbă rea scăpată, curând devine fiară,
și-asupra ta se-ntoarce 'napoi și te omoară.

159. Bună-i cinstea orișicând
chiar să stai cu ea flămînd,
- rea-i rușinea și urâtă
de-ar avea avere-oricâtă.
- Cât de greu ar fi de tine,
nu-ți da cinstea pe rușine.

160. Nimeni nu-i pe lumea asta într-o stare-așa de grea,
să nu poată face-un bine, când se cere și când vrea,
- ci dacă nu-l face, este că nu vrea, nu că nu poate
căci când vrea cu stăruință, omul reușește-n toate.

161. Darul, - orișicine ești
nu-i frumos să nu-l primești.
Darul, ori de cine-i dat
nu se cade refuzat.

162. Darul, oricând ți s-ar da,
mulțumește - și îl ia,
și-ngrijește-te apoi
să-l întorci frumos 'napoi.
- Asta te va arăta
că ești om, nu altceva.

163. Oricât de mic e-un dar primit
tu te arată mulțumit,
căci poate cel ce l-a făcut
dorea mai mult, - dar n-a avut.

164. Cel care-a dat, să uite,
cel ce-a primit, să spună,
- aceasta dovedește că inima e bună.

165. Pentru-o faptă bună n-aștepta răsplată.
- Fie-ți mulțumirea ei destulă plată.

167. Din câte ai,
să știi să dai!
- Dar oricât poți
fii bun cu toți.
- Căci doar ce dai,
aceea ai.

168. Simțul datoriei este o dovadă luminoasă
pentru conștiința trează, pentru mintea sănătoasă.

169. Fă-ntâi datoria ta,
apoi și pe-a altora,
căci aceasta e-un temei
că ești mai mult decât ei.
- Dar când laude ți-ai spus,
tot temeiul bun s-a dus.

170. Cel care defaimă pe-altul prea ușor în fața sa
te defaimă și pe tine către altul tot așa.

171. Să nu crezi grăbit pe-acela ce-ți vorbește de-alții rău,
nu dreptate ci mânie este-adesea-n glasul său.

172. Cui îi place să prea umble cu bârfeli și vorbe rele
deseori își ia pe spate plata dreaptă pentru ele.

173. Când pisica e acasă
nu stau șoarecii pe masă.
- Când ți-e cugetul curat,
nu-ți dai voie la păcat.

174. Când vezi cineva că-n vorbă nu e drept, ci e pornit,
sau slujește interese, - taci și pleacă liniștit.
Căci atunci oricâtă vorbă, în zadar ai să ți-o strici
el, tot el o să rămână, poți tu câte vrei să zici.

175. Credința care e curată
e ascultare, prima dată,
căci dacă-n om lumină nu-i
cum poate fi-n credința lui?

176. O discuție sfârșește: - sau când toți au înțeles,
sau când n-a-nțeles nici unul,
gândul care și-au ales.

177. Din când în când ascultă ce spun și-ai tăi vrăjmași,
- căci afli ce păcate mai trebuie să lași.

178. Nu da cu piciorul,
că-i vei duce dorul.
Tot ce afli ia,
c-o să-l cauți cândva!
- N-arunca al tău
c-o să-ți pară rău.

179. Cine de-altul poate râde dovedește ură-n el,
- ucigaș e orișicine are ură, de-orice fel.

180. Dragostea-nțelege orice limbă-n lume,
numai ea găsește cel mai dulce nume.

181. Dragostea cunoaște cea mai scurtă cale,
numai ea nu vede orișice greșale.

182. Dragostea nu știe, judeca niciunde.
Numai ea, simțirii, simțitor răspunde.

183. Dragostea e-aceea mare și curată,
numai ea rămâne veșnic neschimbată.

184. Dragostea n-o faci silit
ci cu suflet fericit,
- dragostea n-o faci de teamă,
ci cu inimă de mamă.