Despre cinste
Autor: Traian Dorz
Album: Comori Nemuritoare
Categorie: Zidire spirituala
1. Fiul meu, viața-ntreagă fii cinstit - c-o cinste care
nimenea să n-o păteze și nimic să n-o doboare;
cinstea cea adevărată nu-i o marfă ca oricare,
ci-o câștigă cine-i vrednic, și-o păstrează cel în stare.

2. Nu atinge nici cu gândul lucruri care-ți sunt străine,
cugetul cinstit e perna unde odihnești mai bine.

3. Nu te folosi-n necinste de a banului putere,
nu călca-n picioare astfel ce e drept sau ce-i durere.

4. Când ești necinstit,
desigur poți să cumperi multe-n lume,
pentru bani ai rang și scaune și dreptate și renume;
dar dacă pe lumea asta pentru bani poți fi 'nălțat,
este un Județ - și-acela nu se lasă cumpărat -
iar dacă-ai deschis cu banul orice ușă ferecată,
Ușa Cerului, prin mită, nu-i deschide-o niciodată.

5. Fiica mea, cinstit să-ți fie
sufletul ca alba floare,
numa-n cinste-i bucurie,
în bun simț și-n înfrânare.

6. Când ți-e inima cinstită și ți-e cugetul curat,
dormi ca fiul unui rege chiar în câmp de te-ai culcat;
dar când inima ți-e neagră și ți-e cugetul pătat,
nici în pat la împăratul n-ai să poți dormi-mpăcat.

7. Nu vorbi pe nimeni nici cât negru unghia ține,
caută că negrind pe altul nu te vei albi pe tine.

8. Nu făgădui vreodată ce nu poți să faci cinstit,
e mai bun puținul cinstei ca un mult nelegiuit.

9. Fiul meu, nici cât ar ține vârful acului cel mic,
lucru necinstit în casă tu să nu primești nimic.

10. Nu-ți păteze conștiința a necinstei neagră pată,
că oricât ar fi de mică, tot se află și s-arată,
și oricât de mult pe urmă ai spăla-o - ea curată
cum ți-a fost mai înainte n-o să fie niciodată.

11. Fii cinstit - mai mult ca viața cinstea ta s-o prețuiești,
mai mult ca grămezi de aur cinstea ta s-o cântărești.

12. Fiii mei, pe calea vieții fiți adânc cinstiți mereu,
în tot ceea ce-I veți cere sau veți da lui Dumnezeu,
căci El nu Se mulțumește ori cu ce și-n orice fel
nici așa de greu ca omul, nici așa ușor ca el.

13. Numele cinstit al cuiva e cea mai de preț comoară,
nu i-l întina vreodată și nu-l face de ocară,
căci aceasta-i poate-aduce nimicirea-ntregii vieți,
mulți aleg mai bine moartea decât viața de dispreț.

14. Cinstea-i orișicând frumoasă și sub orice-nfățișare,
hainele nu dau nici cinstea nici frumusețea cui n-o are.

15. Fugi oricând de omul care
n-are cinste, nici rușine,
ce nu-și ține el cuvântul,
dar nici gura nu și-o ține.

16. Fiica mea, decât averea și decât viața-ți spun:
prețuiește-ți mai mult cinstea, numele și gândul bun,
că nici mii de-averi de aur și nici sute de vieți,
fără nume bun și cinste n-au pe lume nici un preț.

17. De ești credincios, în viață, orișice-ți va fi sortit,
tu n-ai altă cale, numai calea omului cinstit.

18. Eu v-am spus că cinstea este mai de preț
ca orice-avere,
să n-o vindeți niciodată pe nimic, oricine-o cere,
căci decât bogați pe lume fără cinste, e mai bine
să trăiți în sărăcie, dar cu frunțile senine.

19. N-arunca cu pietre-n casa care te-a adăpostit,
mâine poate iar vei cere adăpost unde-ai lovit;
dar dacă tu dai cu pietre în toți cei pe unde-ai fost,
cine-o să-ți deschidă-n ploaie ca să afli adăpost?

20. Vorba ta s-o ții cinstită
și-ntre-ai tăi și-ntre străini,
față are orișicine
dar obraz au prea puțini.

21. Decât să-ți iasă nume rău,
mai bine sufletul să-ți iasă,
de mii de ori mai bine-i mort
decât c-o viață rușinoasă.

22. Când dai cinstea pe rușine
este vai și-amar de tine,
că decât om necinstit
mai bine sărac lipit,
și decât să mânci furând,
mai bine să mori flămând.

23. De mii de ori mai bine mori
‘nainte de-a cădea-n ispită,
decât căzut s-ajungi apoi o târâtoare înjosită.

24. Bunul cel mai scump e cinstea
dar, vai, câți și-o vând ușor
și-apoi în zadar o caută, n-o mai află până mor.

25. Fugi de fapta de rușine
ca de foc - când vezi că vine;
de rușine când nu fugi,
nici la cinste nu ajungi.

26. Cinste dai, cinste primești
când în chip cinstit trăiești,
însă când ești necinstit
meriți să fii rău primit.

27. De la omul cel cinstit
c-un cuvânt ești mulțumit;
de la cel lăudăros
nici de-o mie n-ai folos.

28. Pentru om, o faptă bună
e o cinste și-o cunună,
fapta rea e pentru om
ca omida pentru pom.

29. Nu dispera la început când alții râd de tine,
cinstitul râde la sfârșit, dar râde cel mai bine.

30. Cei ce greșesc la bătrânețe
greșesc mai jalnic și mai greu;
acela ce la mal se-neacă,
e mai nenorocit mereu.

31. Acel ce după-o viață-ntreagă de cinste
cade-ntr-un păcat,
e mai de plâns ca toți pierduții și mai cu greu de ridicat.

32. Pe un cap frumos stă bine și-o căciulă găurită,
pentru-un om cinstit și munca cea mai grea e prețuită.

33. Pentru-o viață de valoare haina simplă nu-i rușine,
nu-s podoabele-n afară, ci podoabele-s în sine.

34. Pe calul rău nici frâul de-aur,
nici șeaua de-aur nu-l fac bun,
- nici cea mai scumpă-mbrăcăminte
nu-l mai înalță pe-un nebun.

35. Bunătatea unei pânze nu stă-n florile din ea,
nu în titlurile cuiva stă pe drept valoarea sa;
florile pe-o pânză bună pot și sta, pot și lipsi.
Omul cel cinstit prin fapte, nu prin titluri va trăi.

36. Sunt ziduri începute rău dar înălțate drepte,
sunt minți născute-n loc sărac și-ajunse înțelepte,
cum haine strâmb croite sunt dar minunat cusute,
- din răi părinți sunt fii cinstiți atâtea mii și sute.

37. Nu te-amesteca-n tărâțe că te mâncă porcii toți,
nu te-amesteca-n păcate, c-ai ieși și nu mai poți,
că din gânduri și păcate ori cu ce gând a intrat,
totdeauna iese omul terfelit și rușinat.

38. Cine umblă mult cu chiorii va privi chiorâș și el,
cine umblă cu mișeii se va învăța mișel,
cine printre câini se culcă, va lătra și el curând.
Om cinstit, ferește-ți pașii de cărarea lor oricând!

39. Omul care-și pierde drumul
nici cărarea n-o găsește,
cine-și pierde-odată cinstea, chiar și mintea-l părăsește
de ajunge-apoi să cadă ca un orb din groapă-n groapă.
Fiul meu, păzește-ți cinstea că ea singură te scapă.

40. Decât cu pâine în robie
mai liber cu mălai.
Când n-ai în tine demnitate,
nimic atunci în tine n-ai.

41. Mai bine-o zi vultur decât o vară cioară,
mai bine-o clipă mare decât o viață chioară,
mai bine-o moarte-naltă, eroică-ntr-un ceas,
decât o viață lungă de vită de pripas.

42. Decât la oraș târlici,
mai bine-n sat cu opinci,
decât orășean pârlit,
mai bine țăran cinstit.

43. Mai bine suman curat decât un surtuc pătat,
mai bine sărac cinstit, ca boier nelegiuit.

44. Decât să fii coada frunții, e mai bine fruntea cozii,
că te vor cinsti cuminții, nu te vor călca nerozii.

45. Puțină lume e cinstită
și multă umblă înșelând,
acel ce nu deschide ochii,
deschide punga suspinând.

46. Mai bine-i să mergi pe jos, ca în carul rușinos,
mai bine mănânci puțin, ca sătul cu ban străin.

47. După roade vezi ce-i pomul,
nu pe frunze, orișicând,
și pe cinste cine-i omul,
nu la vorbe, ascultând...

48. Decât de multe ori puțin,
mai bine-o dată bine.
Ce vrei să spui, zi-i hotărât,
să fie clar cu tine.

49. Nu primi nimic la tine nemuncit și ce nu-i drept,
nici nu lăcomi la banul câștigat în chip nedrept,
nici râvni la scaunul mare până-i altul mai deștept -
asta o să te arate om cuminte și-nțelept.

50. Geaba-i omul chip frumos
când lăuntru-i veninos,
geaba-i capul călindar
când e vorba de văcar.

51. Ceea ce aduce vântul, vântul va și spulbera,
fără munca ta cinstită, nici o frunză nu lua.

52. Nu te bucura vreodată de-un câștig nedrept primit;
apa duce de la tine tot ce e cu ea venit.

53. Belșugu-aduce desfrânare, căci îmbuibatul, orișicând
ajunge și fără rușine și fără cinste în curând.

54. O albină sănătoasă nu se-așează-n loc stricat -
cel cinstit nu se oprește unde ceva nu-i curat.

55. O cetate-n vârf de munte n-o ascunde nici un nor -
când e viața ta lumină, ea s-arată tuturor.

56. Omul ce se rușinează cu părinții e-un mișel,
se vor rușina odată și copiii lui de el.

57. Cea mai mare nebunie-i să-ți dai cinstea pe avere,
liniștea pe slava lumii și virtutea pe plăcere.

58. Pe cel vrednic dintr-o casă, apărați-l cât puteți,
căci din cauza lui, în lume, și voi prețuiți sunteți;
când se duce el, se duce tot ce mai de preț a fost -
după ce s-a rupt butucul, spițele n-au nici un rost.

59. Nu-ți da cinstea niciodată
pe nici un câștig din lume:
decât orice avuție, mai de preț e bunul nume.

60. Cresc adesea în bordeie oameni mari și fii cerești,
cum arareori se află în palatele regești,
și ades cresc în palate fii netrebnici și nebuni
ce nici să păzească porcii ori măgarii n-ar fi buni.

61. Când nu-i cinste într-o țară nici de hoț nu-i bine:
după orice hoț atuncea alt hoț se va ține.

62. În tot ce dorești să faci
caută mai întâi să placi,
nu la cei nenumărați
ci la cei adevărați.

63. Nici un om cinstit la vorbă nu se-mbogățește iute,
repede se-mbogățește cel cu vorbe prefăcute.

64. Dacă vei trăi în cinste nu vei fi sărac, să știi!
Dacă vei trăi-n necinste, nu spera bogat să fii.

65. Prețuiește cinstea-n viață și disprețuiește-averea,
cea dintâi îți dă nălțarea, cealaltă-ți dă căderea.

66. Numai avuția cinstei este cea adevărată,
asta aici nu ruginește, nici nu poate fi furată.

67. Cartea Unică și Sfântă - pentru orice om apare
luminoasă
ori urâtă,
după cum e a lui stare.
Ca să poți în Cartea Sfântă să vezi slavă și lumină,
trebuie să-ți ai cinstită conștiința ta senină.

68. Dacă tu stai drept,
nu-ți pese că stă umbra ta sucită
și nu-ți pese nici de-o hulă
dacă tu te știi cinstită.

69. Cel ce-a renunțat la cinste și la sfânta-i datorie,
e de mii de ori în starea și mai rea, de cum se știe.

70 Tot ce-ai câștigat cinstit
înflorește fericit,
tot ce nu-i cinstit luat
în curând va fi uscat.

71. Când e capul sănătos,
sănătos e trupu-ntreg.
Sunt cinstiți și cei de jos
când cei mai cinstiți s-aleg.

72. Disciplina în afară te arată cel mai bine
câtă cinste-ai înăuntru, câtă curăție-n tine.

73. Neputând a face-n lume voia tuturor acum,
caută și-mplinește voia cinstei pe-al vieții drum.

74. Fii cinstit, până la moarte, să nu poți să fii altfel!
Cinstea, numai cinstea fie-ți unicul vieții țel.

75. A trăi înseamnă a lupta mereu;
drumul cinstei este totdeauna greu,
numai cel ce luptă a trăi cinstit
și-mplinește-n lume rostul lui sfințit.

76. Pe cel cinstit chiar dacă lupta cea grea-l încurajează,
pe cel curat, credința l-ajută să nu cază.

77. La cel ce-și câștigă cinstea după ce-a căzut nainte
și-ți vorbește despre asta - merită să iei aminte!

78. Fiecare caută drumul de-a ajunge om vestit,
însă numai drumul cinstei te alege fericit.

79. Nu-ți mustra dușmanul care e un om cinstit și bun,
nici nu-ți lăuda un prieten când e-un hoț sau un nebun.

80. Dacă și umblând cu grijă te ajunge-o soartă grea,
umblă mai cu multă grijă, ca să poți scăpa de ea.

81. Înainte de-a începe socotește chibzuit
ca să poți ajunge bine și cu cinste, la sfârșit.

82. Nici un orb să nu te-ndrume,
nici un prost să nu-ți dea sfat,
dacă vrei să fii om vrednic,
dacă-ți vrei sfârșit curat.

83. Neadevăruri niciodată tu nu spune nimănui,
nu grăi ce conștiința te-osândește chiar când spui.

84. Nu vorbi ce nu poți face
și nu face ce nu spui;
buzele și conștiința
nu-ți spurca prin urâciuni.

85. Nu scuipa-n nici o fântână,
că, de-n toate vei scuipa,
de-unde vei mai bea tu apă
mâine, când vei înseta?

86. Numai când spui de-alții bine
ți-este sufletu-mpăcat;
bucuriile senine
le-are cugetul curat.

87. Are orice om și-o parte bună în viața sa,
spune-o vorbă și de asta, nu numai de partea rea,
dar oricând spune-adevărul despre orișicare-ai vrea.

88. Fiii mei, nicicând în viață nu doriți ce nu-i permis,
nici să spargeți niciodată uși ce Cinstea vi le-a-nchis,
nici să smulgeți cu nedreptul ce nu-i drept să vă primiți,
că nu binecuvântare, ci blestem e ce găsiți.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/292865/despre-cinste