Despre cumpătare (I)
Autor: Traian Dorz
Album: Comori Nemuritoare
Categorie: Zidire spirituala
1. Fiul meu, luând o cale, dacă te întrebi cuminte
unde vei ajunge-n capăt dacă mergi așa-nainte,
niciodată și niciunde, firul vieții cât s-ar toarce,
n-o să-ți pară rău în urmă când n-o să mai poți întoarce.

2. Ține minte vorba bună și pe cel ce-o spune ție,
o ascultă și-o-mplinește până vremea nu-i târzie,
căci, dacă îi trece vremea și tu nu ai ascultat,
de iertarea neprimită vei fi și mai judecat.

3. Vorbei tale niciodată nu-i da drumul să se ducă
fără nici o socoteală, moară goală, cum apucă;
ci, când vorba ta e-n gură și ieșire-n lume cată,
tu mai mestec-o o dată,
să n-o lași nerumegată.

4. Când va fi să-ncepi un lucru, stai întâi să te gândești
cum o să ajungi la capăt: poți sau nu să-l isprăvești.

5. Fiica mea, întotdeauna fii cu cumpătare multă:
deseori și gardul vede și peretele ascultă;
e mai bine ca să-ți pară rău că gurii frâu i-ai pus,
decât să nu poți retrage ceea ce grăbit ai spus.

6. Vorba ta și fapta pururi, fie mică, fie mare,
fă-le-așa să nu-ți aducă niciodată tulburare.

7. Fiul meu, în gând, în vorbă, în tăcere sau în faptă,
tu să știi a cumpătării cale pașnică și dreaptă.

8. Cumpătarea nu trăiește
unde-ntors se viețuiește;
când ce-i jos e susul tău,
ești necumpătat și rău.

9. Dacă nu te-nvingi pe tine să te stăpânești cu-asprime,
vei fi aruncat în tină fără-a te mai scoate nime’.

10. De ești frunză ridicată sus pe-a vântului aripă,
vântul care te ridică te va și trânti-ntr-o clipă.

11. Fie altul cum voiește
tu cu-al tău te mulțumește,
cui nu prețuiește-un pic
nu-l va sătura nimic.

12. Dac-ați aflat cărarea Vieții, atunci să și umblați pe ea,
dacă vorbiți, să vadă lumea că voi întâi trăiți așa,
că de vorbiți și spuneți lumii, iar voi nu faceți cum vorbiți,
tot ce-ați putut zidi c-o mână, cu cealaltă risipiți.

13. Mușcă-ți limba, frânge-ți trupul,
taie-ți chiar și mâna dreaptă,
dar în frâu îți pune trupul și cuvântul și-orice faptă,
căci cuvântul tău ori fapta, de-au zburat odată-n țară,
nu-i ființă să le-ajungă să le mai adune iară -
Și-i mai de folos a merge fără-o mână către bine
decât cu-amândouă-n calea de pierzare și rușine.

14. Este-o pagubă câștigul cel nedrept, oricât de mare,
dar dobândă-i și a pierde o nădejde-nșelătoare.

15. Fiica mea, deprinde-ți gândul să se poată-ușor desparte,
de tot ce ușor pe lume poate fi luat de moarte.

16. A ta inimă deprinde-ți ca de orice avuție
să se poată-aici desface fără ca să se sfâșie.

17. Când vrei lumea s-o apuci,
de ce fugi, în spate duci;
când vrei Cerul să-l păstrezi,
de ce vezi, te depărtezi.

18. Binecuvântat e satul unde stă cârciuma goală,
unde oamenii s-adună la biserică și școală;
însă vai de satul unde stă cârciuma veșnic plină -
în curând va fi acolo numai blestem și ruină.

19. Fiul meu, ferește-ți mâna să nu-ți ducă înspre gură
cu otravă și păcate un pahar de băutură,
că-n pahar, cu siguranță, dacă nu-mi asculți povața,
nu-ți vei îneca necazul, îți vei îneca viața.

20. Orice lucru pierzi pe lume s-ar putea să-l afli iară,
fie fără preț acesta, fie că va fi-o comoară;
dar când sufletu-ți vei pierde fără trai cu judecată,
mântuirea ta pierdută n-o mai afli niciodată.

21. Omul care nu vorbește
decât ce se potrivește
și nu spune decât drept,
este omul înțelept.

22. Când vei sta la altu-n casă, stai oriunde vei putea,
dar când pleci, să lași oriunde mulțumire-n urma ta.

23. Omul ce se vâră-n toate -
ori le poate, ori nu poate,
ori cu rost, ori fără rost -
este om flecar și prost.

24. A vorbi ce este bine e cinstit și e frumos,
dar a face ce e bine este și mai prețios.

25. Omul care te va crede când minciuni îi vei grăi,
nu-i om prost, ci-i un om sincer - tu un ticălos vei fi.

26. Mulțumește-te cinstit
cu câștigul tău muncit;
mai de preț e-o oaie-a ta
ca cinci turme-a altuia.

27. Frumusețea nu stă-n mode și-n găteala ne-ncetată:
o maimuță-i tot maimuță și-n mătăsuri îmbrăcată;
dar femeia cumpătată, harnică și credincioasă,
fie fața ei cum este, totdeauna e frumoasă.

28. Frumusețea-i mai frumoasă dacă nu se-mpodobește,
dar urâtul cu podoabe și mai mult se urâțește.

29. Nu da drumul gurii tale la cuvânt necumpătat,
că degeaba plângi la urmă: vorba spusă ți-a zburat,
și se-ntinde ca pârjolul prin pădure, dus de vânt-
Mii de lacrimi nu învie floarea arsă de cuvânt.

30. Să n-arunci mărgăritare
cui le calcă în picioare -
sfatul tău și starea ta
dă-le numai cui le vrea.

31. Nu fii grabnic niciodată să spui despre-o nouă cale
asta-i calea cea mai bună - graba duce la greșale;
ci privește și așteaptă să vezi roada după care
vei putea cunoaște calea și ști prețul care-l are.

32. Când te-ai născut, ai plâns tu singur
și ceilalți s-au veselit.
Cât vei trăi, trăiește astfel să poți fii tuturor iubit;
când vei muri, cu toți să plângă,
iar tu să poți fi fericit.

33. Zilele sunt file-n cartea vieții tale pe pământ,
caută să nu scrii pe ele decât ce-i frumos și sfânt.

34. Vezi să te grăbești din vreme, că, din timp de te grăbești,
îți va prinde bine-n urmă când n-ai timp nici să gândești.

35. Cumpătarea multe alte daruri poate-nlocui,
dar în locul ei adesea nu e dar să poată fi,
căci, oricât de multe daruri are-un om necumpătat,
le va risipi zadarnic și sfârșește ruinat.

36. Cumpătarea-i pomul ce-are mulțumirea rădăcină,
roadă are bucuria, frunza-i liniște deplină.

37. Cumpătarea-i păstrătoarea lucrurilor celor drepte,
iar tăcerea este mama gândurilor înțelepte.

38. Cumpătarea e virtutea care vine-n primul rând;
după ea vin celelalte, fără ea nu vin nicicând;
și tot ea e prima care e-alungată de păcat,
după ea curând ies toate dintr-un suflet întinat.

39. Cumpătarea-ntotdeauna, iar tăcerea când se cere
țin viața de credință în lumină și-n putere.

40. Ferește-ți inima de patimi și mintea de gânduri stricate,
că poți cu gândul și dorința să faci atâtea mari păcate.

41. De nu te înfrânezi,
tu singur te duci în moarte și-n rușine,
că nu-i păcatul în afară, ci rădăcina rea e-n tine.

42. Fiica mea, ferește-ți pașii de-a petrecerilor cale -
glasul patimii sugrumă glasul conștiinței tale;
iar când straja conștiinței nu-ți mai poate da de știre,
cine să te mai oprească să n-ajungi la prăbușire?

43. Să nu spui ce nu poți face - mulți făgăduiesc ușor,
când nu speră ca să-și poată ține promisiunea lor.

44. Fiii mei, voi niciodată nici să cereți, nici să vreți,
ceea ce pe lumea asta nu vi-ngăduit s-aveți.
Căci numai acele lucruri când le vrei și nu le ai,
îți îngroapă viața-n lacrimi și te fac pe jar să stai.

45. Mai-nainte de-a porni
să te-ntrebi cum vei sfârși,
altfel tu te-ai pomeni
că sfârșești cum n-ai dori.

46. Viața n-o avem ca-n lume după pofte s-o trăim,
ci ca sfânta datorie a iubirii s-o plătim.

47. Să nu fii nicicând prea vesel
și nicicând prea supărat,
caută să păstrezi în toate
calea celui cumpătat,
căci acela care este
când prea sus și când prea jos,
în curând toți au să-l vadă
ca pe-un om neserios.

48. Bine-i să nu faci în viață tot ce poți și cum ai vrea,
căci și ce nu se cuvine ai să faci, de faci așa.

49. Să nu-ți cheltuiești vreodată tot ce ai și cum gândești,
că-n curând tu vei ajunge și ce n-ai să cheltuiești.

50. Dacă crezi întotdeauna tot ce-auzi, că vezi - nu vezi,
în curând și ce nu este și nu poate fi-ai să crezi.

51. Nu fii gata totdeauna tot ce vezi a judeca,
că-n curând ajungi să judeci chiar și ce nu vei vedea.

52. Nu fii grabnic niciodată în tot ce făgăduiești,
dar fii grabnic totdeauna ce-ai promis să-nfăptuiești.

53. Vezi, nu strânge mâini întinse
dacă n-ai cum le umplea,
că-n curând vor fi aprinse
de mânie-n contra ta.

54. Nu-ți căuta protecții multe de la nimeni în viață,
că mulți când te protejează deseori te râd pe față,
iar când poți primi insulta și-accepta disprețuirea,
vai de tine, ești pe drumul ce-ți aduce prăbușirea.

55. Fiul meu, nu fii-n viață prea din cale-afară fin,
cu prea marea ta finețe în curând ajungi străin.
Nimeni nu vrea s-aibă-a face cu vreun om când văd că sunt
prea îndatorați spre dânsul pentru-o faptă sau cuvânt.

56. Chiar când munca-ți umple casa cu belșug și bunăstare,
trebuie să-ți fie totul împărțit cu cumpătare,
căci dacă se risipește cu sac spart și mână lungă,
Dunărea s-aducă-n casă - și tot n-are să se-ajungă.

57. Cumpătare, cât se poate,
cumpătare s-ai în toate;
cântărește socotit
până sacul nu-i golit,
căci degeaba mai încui
când în pod nimica nu-i.

58. Când bărbatul este harnic și femeia cumpătată,
casa lor nu va cunoaște sărăcia niciodată.

59. Când la pungă sau la gură
cumpătarea nu păzește,
tot ce nu-i pierdut se fură, ce nu arde putrezește.

60. Omul cumpătat în toate nu-i nici hoț și nici dator,
nu va fi zgârcit în viață, nici va fi risipitor;
căci oricare din acestea este tot la fel de rea,
numai mintea cumpătată te ferește-a nu fi-așa.

61. Fiul meu, economia este-a cumpătării fiică.
Pune-n orice zi deoparte o fărâmă cât de mică,
strânge bobul și bănuțul că-nfrânarea nu-i rușine,
și-ai să vezi că vine vremea când ce-ai strâns
îți prinde bine.

62. Nu sări-n ce nu știi face,
că mai mult se-ncurcă treaba;
decât să lucrezi degeaba,
mai bine să dormi degeaba.

63. Nu-i o mai vrăjmașă fiară decât foamea nicăieri:
după ea-s cele mai multe crime, lacrimi și dureri;
de aceea oricând stâmperi vreo foame în vreun loc,
stingi o flacără ce poate să aprindă-un mare foc.

64. Foamea face totdeauna ciorbele cele mai bune,
masa ei e mai gustoasă orișicând o pune.
- Când nu poți mânca, așteaptă foamea să-ți gătească,
și-ai să mânci întotdeauna ciorbă-mpărătească.

65. Nu-i ca dorul mămăligii nici un dor mai mare,
când e drumul lung iar traista goală în spinare.

66. Poți cunoaște pe oricine dacă-i om sau dacă nu-i,
după felul cum trăiește zilnic cu vecinii lui.

67. Mai bun e-un vecin aproape ca un frate depărtat,
de aceea fă-ți vecinul cât mai bun și-ndatorat.

68. Atâta-ți ține pacea cât vrea vecinul tău;
mai bine gard la gură decât vecinul rău.

69. Datoria
e ca râia,
bucuria
e ca via;
lenevia la ogor
te îngroapă și dator.

70. Datoria, ca neghina, mâncă dintr-un blid cu tine;
depărtează-le-amândouă dacă vrei să-ți fie bine.

71. Mai bine e să-adormi flămând
decât să te trezești dator;
cu ban luat pe datorie
nu ai nici liniște, nici spor.

72. Muncește harnic și adună și cheltuiește cumpătat,
că nu numai de datorie, dar și de griji vei fi scăpat.

73. Des beția de-o clipită
cu viața e plătită;
la viață dacă ții,
treaz în orice clipă fii.

74. Ce folos de sfatul tău
dacă umbletul ți-e rău?
Ce folos de cartea ta
dacă ești o haimana?

75. Beția-i nebunia ce tu ți-o faci voind;
ea pierde-n veci nebunii ce-n cursa ei se prind.

76. Omul beat:
câine turbat -
să-l ferești
cât-l-ntâlnești.

77. Mai mulți se-neacă-n sticlă decât se-neacă-n apă;
din apă scapă omul, din sticlă nu mai scapă.

78. De sticlă fugi cât poți,
că-n sticlă nu înoți;
pe mare poți să treci,
da-n sticlă te îneci;
din mare scapi înot,
în sticlă pieri de tot.

79. Cumpătarea ține masa,
hărnicia ține casa;
lăcomia și beția
nu țin, numai sărăcia.

80. Nu-i doctor cum e cumpătarea
ori de mânci, ori dormi, ori bei,
ori dacă stai, ori mergi în viață, lucrând după îndemnul ei;
ea îți îndestulează casa, ea ține sănătatea ta.
Nu-i om mai înțelept ca omul
ce-ascultă de-ndrumarea sa.

81. Măsoară de mai multe ori și-apoi croiește-odată,
căci în zadar te vei căi când pânza e stricată.

82. Ai grijă până n-ai făcut: cum faci și ce-o să iasă,
căci în zadar cînd prea târziu vin mințile acasă.

83. Cel înțelept gândește bine și-apoi răspunde cumpătat,
cel prost răspunde-ntâi cu grabă
și-apoi gândește ce-a stricat.

84. Cine nu vrea să aștepte, nu mănâncă poamă coaptă -
bucurie are numai cine rabdă și așteaptă.

85. Pasul scurt lungește viața,
gândul bun lumină fața,
glasul blând cinstește masa,
cumpătarea umple casa.

86. Cu răbdarea
treci și marea
orișicât ar fi de lată,
cu-ntrebarea
sui cărarea
orișicât de încurcată.

87. Cel ce-ntreabă nu greșește nici nu-ntîrzie pe drum;
face rău cine nu-ntreabă cînd nu știe ce și cum.

88. Mergând încet departe-ajungi,
cu pasul scurt faci drumuri lungi,
cu bani mărunți strânși chibzuit -
ajungi să faci cât n-ai gândit.

89. Porcul nu se-ngrașă-n ziua de ajun când vrei să-l tai -
pentru toate timp și muncă ți se cere să le ai.

90. Din purcel se face porcul și din strop se face baltă,
bunăstarea se ajunge cu bănuții puși pe-olaltă,
bunul nume se câștigă cu mulțită faptă bună;
cumpătarea și cu cinstea nu merg, numai împreună.

91. Fă economie încă de pe când e sacul plin,
că zadarnic vei începe să grijești când ai puțin.

92. Îngrijește-ți sănătatea, cheltuiește cumpătat,
când ești tânăr și-ai de unde, nu când ești un ruinat.

93. Cu răbdarea-ncet se face frunza dudului mătasă,
cu răbdarea poama acră crește dulce și frumoasă,
cu răbdare-ajunge omul din copil ființă mare.
Tot ce-i bun și-ntreg se face cu răbdare,
cu răbdare...

94. Când ții pâinea-n sac străin,
mănânci rar și tai puțin,
când ții banii cu-mprumut,
stai flămând și gol și mult.

95. Nu te lăsa-n fântână cu funie-mprumutată,
nu te hrăni cu pâine pe camătă luată,
că cel ce te-mprumută oricând în mâini te are;
datornicului toate i-s rele și amare.

96. Croitorul bun n-aruncă nici un petic, cât de mic.
Toate pot să-ți prindă bine,
n-arunca nici tu nimic.

97. Cărbunele acoperit mai multă vreme ține -
cu cumpătare cheltuind, s-ajungi și mai puține.

98. Griji de sac până-i rotund,
nu când ai ajuns la fund.

99. Nu-i greu să faci un loc curat,
e greu să-l ții așa păstrat;
nu-i greu să strângi un ban cinstit,
e greu să-l cheltui chibzuit.

100. Banii nu cer de mâncare.
Cine nu-i cruță când are,
o s-ajungă-n strâmtorare.

101. Celui cu economie
leu-i este ca o mie,
celui prăpădit mereu
mia-i este ca un leu;
fie sacul cât de mare
el și gură și fund are;
dacă iei și nu mai pui
dai curând de fundul lui.

102. Omul care cheltuiește și mai mult decât câștigă
în curând n-o s-aibă-n casă nici mălai, nici mămăligă;
însă cel ce cheltuiește mai puțin decât adună,
va avea întotdeauna tot mai multă pâine bună.

103. Mulți oameni pot de bani fi plini,
dar să-i păstreze știu puțini,
și mulți pot câștiga ușor -
risipa-nghite banul lor.

104. Pân-la leu te socotește cu câți lucri împreună,
numai buna socoteală face prietenia bună,
căci, lăsând de azi pe mâine socoteala încurcată,
curând strică prietenia bănuiala necurată.

105. Cheltuielile mărunte
îți fac firele cărunte
și pierd avuții de frunte.

106. Gândește-te la foame atunci când ești sătul,
gândește-n orice seară că n-ai muncit destul,
gândește-te la moarte de când ești sănătos
și nici un ceas nu-ți pierde trăind fără folos!

107. Dacă te-ngrijești din vreme,
n-ai de foame a te teme;
dacă ești delăsător,
ești la foame-n veci dator.

108. În anii buni se-nvață omul risipitor și întrecut,
în anii răi învață grija și chibzuința de avut;
dar omul înțelept grijește și-n anii buni și-n anii răi;
nerisipind, el are-ntruna îndestulați pe toți ai săi.

109. Fie sacul cât de mic,
griji să nu rămână-un pic;
azi puținul de prisos
mâine e de mult folos.

110. Îngrijește de mâncare până cînd n-ai flămânzit,
pregătește-te de iarnă cât zăpada n-a sosit,
și grăbește-te din vreme, că-ți va prinde bine când
te-ai împarte-n zece laturi de grăbit, și n-o s-ai rând.

111. Nu risipi pentru mâncare îmbelșugată banul tău
acesta-i lux, iar luxul este risipă și păcat și rău.

112. Nu asmuța cățelul care nimic nu-ți face,
nu-ntărâta vrăjmașii când tac și stau în pace.

113. Ce-i bun nu-i scump niciodată,
scump e numai ce e rău;
pe ce-i rău nu-ți da nici banul,
nu-ți da nici avutul tău.

114. Crăpătura mică pierde pe corabia cea mare -
neascultarea mică poate duce viața la pierzare.

115. Cârpește cât spărtura-i mică;
de se mărește greu cârpești.
Când datoria e puțină,
mult mai ușor ți-e s-o plătești.

116. Oricât de mult ai adunat,
cheltuiește cumpătat,
căci și balta, cât de lată,
de-i faci șanț se duce toată.

117. Nu te duce niciodată la cei mari cu mâna goală,
omul mare-așteaptă plată chiar și numai când se scoală.

118. Învățătorul cel mai bun Nevoia e-n viață,
căci ea de multe ori pe om ce nici gândea-l învață.

119. Când te arde-un jar la mână îl arunci și-n loc oprit,
când nevoia te silește faci ce nici n-ai fi gândit.

120. Când ești sărac, pui și puțin,
dar nu încui de cel străin;
când ești bogat, mai rar descui
și mai zgârcit te uiți când pui.

121. Cel însetat bea apă din orice lac găsit,
cel ne-nvățat ascultă de orice sfat primit,
dar rar e bun izvorul și sfatul care-l iei.
Prietene, ia seama oricând ce apă bei!

122. Să nu te legi când nu te doare,
nici nu răspunde ne-ntrebat.
De multe neplăceri îl scapă
pe om un umblet cumpătat.

123. Nu fii prea nestăpânit
nici în ceasul fericit,
bucuria fără rost
prea curând sfârșește prost.

124. Zilele bune pe pământ puțină vreme țin,
de-aceea nu fii prea voios când ceru-i prea senin -
dar și necazu-i mărginit oricât de mult s-ar vrea,
de-aceea nu fii prea-ntristat când sarcina-i prea grea.

125. Ca răbdarea la necaz
n-a fost leac nici ieri nici az’;
decât omul înfrânat,
nu e om mai minunat.

126. Toate au hotar pe lume, de sunt bune, de sunt rele -
tu să nu-ți lași niciodată sufletul robit de ele,
ci stăpân mereu, pe toate le privește ca străine,
căci tot vremea ce le-aduce le și duce de la tine.

127. Lângă o fântână bună și lâng-un vecin cinstit,
totdeauna îți faci casă și ușor și fericit;
ca fântâna bună-n curte și vecinul bun afară,
nu-i pe lume altă tihnă, ușurință și comoară.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/292898/despre-cumpatare-i