2 Corinteni 5:4

Acum gemem apăsați,
Dorim cu foc răpirea,
Dar fără să fim dezbrăcați,
Ci peste-acest trup îmbrăcați
Prin Duh cu nemurirea.

Aceasta ar fi dorința noastră,
Dar Tu ești Domnul care știi
Pe toată-ntinderea albastră
Unde-ai deschis spre noi fereastră
Să ne-nălțăm spre veșnicii.

Și-n orice-mprejurare-ar fi,
Noi Te-așteptăm cu dor nespus.
Când Tu Isuse vei veni,
La sânul Tău ne vei primi
Să fim cu Tine-acolo sus.

Cu trupu-acesta muritor
Străbatem greu prin ceață.
Ne arde inima de dor
Pentru al nost’ Mântuitor
Ce ne-a chemat la viață.

La viață-n El deplină,
Spre slava Lui noi să trăim,
Să răspândim deplin lumină
Și-atunci când El are să vină
Chemarea Lui s-o auzim.

Că moartea nu va stăpâni
În veci pe cei născuți din fire.
Când Domnul nostru va veni,
Mormântul nu îi va opri
Pe cei ce-au parte de răpire.

S-or înălța în stoluri sfinte
Ca porumbei spre porumbar.
Din cenușă sau morminte
Va strânge Domnul mai ’nainte
Grâul în al Lui grânar.

Dar pleava o va arde focul
Ce nu se stinge niciodată.
Pământu-l va topi potopul
Și altul îi va lua locul.
Va fi o dreaptă judecată.

Cei ce L-au iubit pe Domnul
Și-au trăit aici smeriți,
Fiind pecetluiți cu Duhul,
Vor părăsi grăbiți pământul,
Sus la cer vor fi răpiți.
Amin.
(Marți, 17 octombrie 2023)