Despre dărnicie
Autor: Traian Dorz
Album: Comori Nemuritoare
Categorie: Zidire spirituala
1. Ai avere? Dăruiește
tot ce lipsei prisosește;
moartea după tine scurmă
și-n zadar vei plânge-n urmă.
2. Cu necaz se strânge-averea
și cu mult necaz se ține.
Vai de-acela ce, având-o, nu o folosește bine -
ajutând pe cei în lipsă, dăruind lucrării sfinte;
numai cine face astfel se arată om cuminte.
3. Binele curat e-acela care-ți dă, când ai făcut,
pacea conștiinței tale, liniștea de netemut.
4. Ce răsplată-i să faci bine
unui suflet blând și bun?
Merit este-a face bine
unui rău și-unui nebun.
5. Cel ce știe să lucreze chiar și cu un dar mai mic,
e mai bun ca înzestratul care n-a lucrat nimic.
Mare lucru-i dărnicia, căci ea face pe-un sărac
mai de preț ca toți bogații care nici un dar nu fac.
6. Să nu iei napoi cu mâna cea cu care-ai dăruit,
ca să nu-ți pierzi răsplătirea Celui care dă-nmiit.
7. Tot ce vrei să dai la alții,
dă cu drag
și dă curat:
doar atunci o să le fie de-un folos adevărat.
8. Binefacerea unește sufletul cu tot ce-i Sus.
Ai mereu un suflet darnic - și ești fericit nespus.
9. Acel ce dă cu mână largă
va fi-ascultat în rugăciune,
dar gol se-ntoarce de la Ceruri
acel ce-i gol de fapte bune.
10. N-ai să scoți nimic din nimeni,
dacă mai întâi nu-i dai:
numai ce jertfești rodește și pe lume, și în rai.
11. Adesea, cel ce face darul e neștiut, ori ne-nsemnat,
dar chipul Dărniciei poartă un nimb
atât de minunat!
12. Chiar și darul cel mai simplu te arată-un om ales;
cine seamănă prin milă, va avea slăvit cules.
13. Mai bine dă-i la timp cui cere -
chiar dacă-i dai și mai puțin.
Nu aștepta să-i dai când are -
dă-i când e gol, nu când e plin!
14. Cât de mare-i fapta bună, ea se pierde - lăudată;
cât de mică-i dărnicia în ascuns - e minunată!
15. Dărnicia către-orfanii și lipsiții din norod
are cea mai mare plată - și cel mai puternic rod.
16. Chiar și cel ce duce lipsă trebuie și el să facă
dărnicie către-un altul dintr-o stare mai săracă.
17. Cei ce caută slava lumii și doresc a fi priviți,
dăruiesc din furătură,
miluiesc din bani răpiți.
18. Dărnicia este-n lume lucru foarte greu și rar;
căci ea cere s-ai o mare dragoste și-un mare har,
și o milă tot asemeni de-al aproapelui amar -
iar în lumea lăcomiei asta-i foarte greu și rar.
19. Felul cum ai dat e-adesea mai de preț ca darul dat:
dă așa să nu se simtă nimenea îndatorat!
20. Pierdut-ai pe vecie tot ce ai cheltuit,
și altora lăsa-vei tot ce-ai agonisit;
al tău rămâne veșnic doar ce ai dăruit!
21. În dărnicie, frumusețea e și în ce tu dăruiești,
dar mai ales e-n acel zâmbet cu care darul l-însoțești.
22. Nu risipi nimic nicicând - și lipsă nu vei duce.
Fii darnic - și ulciorul tău nu are să se-usuce.
23. Tu cu grijă te socoate
în cămară s-ai de toate,
ca, având inima bună și-având casa încărcată,
să nu plece-o mână goală de la tine niciodată.
24. Doar atâta strângi și ai,
cât împarți acum și dai;
doar atâta ai pe drum,
cât împarți și dai acum.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/292948/despre-darnicie