Despre dorință
Autor: Traian Dorz
Album: Comori Nemuritoare
Categorie: Zidire spirituala
1. Nu e om pe lumea asta să nu aibă vreo dorință,
numai că puține-n lume sunt dorințe cu putință.
2. Nu dori nimic pe lume într-atât să nu mai poți
îndura viața asta fără ceea ce socoți.
Numai Binele dorește-l într-atât de tare fel,
încât să nu poți viața s-o mai suferi fără el.
3. Când dorințele vieții ți le vezi plinite toate,
nu mai simți arzând nevoia rugăciunii-nlăcrimate.
Trebuința rugăciunii o vezi numai la-ntristare -
de aceea ni se lasă câte-o lipsă și-ncercare.
4. Nu căuta ce nu se cade,
nu dori ce nu-i de tine -
astea nu sunt nici ușoare
și nici nu-ți pot fi spre bine.
5. Ferește-te de a căuta
- oricine-ai fi și-oriunde-ai sta -
aceea ce te-ar întrista
și te-ar zdrobi, de s-ar afla.
6. Când în tine însetează orișice dorinți lumești,
atunci tu devii asemeni cu ființele cerești.
7. Când rupi orice legătură dintre inimă și fire,
atunci moartea ta începe să devină nemurire.
8. Nu dori ce nu se poate să ajungi prin curăție -
numai ce-ți dă curăția îți va fi spre bucurie.
9. Dacă n-ai dorințe multe,
chiar puținul - mult îți pare:
mulțumirea sufletească este-averea cea mai mare.
10. Dorința prea aprinsă, când spre ceva te cheamă,
te face pe celelalte să nu le iei în seamă.
11. Nu căuta să-ți crești averea,
ci să-ți micșorezi dorința;
una singură să-ți crească, una singură: credința!
12. Nimănui să nu se-ntâmple ceea ce-ar dori-nfocat,
ci doar ceea ce îi este spre folos cu-adevărat.
13. Dorința nu-ncetează printr-o-mplinire-a ei:
mereu cresc alte flăcări din stinsele-i scântei.
14. Chiar când trupu-mbătrânește,
tot mai are-un dor de-un fel -
ale trupului dorințe nu sfârșesc decât cu el.
15. Cel ce are-o sută va dori o mie - omul tot dorește până-n veșnicie.
16. Sufletul bolnav de doruri tot greșește și greșește:
el nici rabdă, nici așteaptă, nici renunță -
el dorește.
17. Judecă orice dorințe ale semenului tău,
cum le judeci pe-ale tale -
nici mai bine nici mai rău.
18. Vinovată e dorința care vrea cu nerăbdare
ceea ce-i oprit
și ce e osândit de înfrânare.
19. Dacă vrei adevărata fericire pământească,
chiar dorința cea mai mare nu-ți dori
să se-mplinească.
20. Cui îi e permis să aibă orișice-ar dori în sine,
trebuie să știe-n viață a-și permite prea puține.
21. Multor răi li se-mplinește tot ce vor și cer mereu,
numai pentru că-i apasă blestemul lui Dumnezeu,
căci dorințele-mplinite duc pe răi la nebunie,
la păcat și desfrânare - și la moarte pe vecie.
22. Oricât de fericită-i starea
în care-n lume ne-am găsi,
tot mai avem câte-o dorință
pe care-am vrea a ne-o-mplini.
23. Din cea mai mare fericire
ce-n lume ne-am fi dobândit,
noi vom avea din nou dorința de ceva și mai fericit.
24. A nu dori mai bine-i decât e a avea:
dorința chinuiește -
mai bine-i fără ea!
25. Cu dorința rea te chinui mult până ți-o-mplinești,
însă după împlinire, înmiit te chinuiești.
26. Înfrânează-ți lăcomia după patimi și dorințe
ce-mbuibându-te pe tine duc pe alții-n suferințe,
că nu-i mult și vine plata și când nici nu te gândești -
cu cât mai târziu sosește, mai din greu ai să plătești.
27. Nu dori ce nu-i permis, nu forța ce nu-i deschis -
c-ai să te lovești apoi ca ulciorul de pietroi.
28. Omul cel adevărat
are dor de ce-i curat
și și-l cântă-ncununat.
Omul cel nechibzuit
are dor nelegiuit
și și-l plânge pedepsit.
29. Ca să nu-ți răstorni căruța, ține-ți calul strâns în hăț -
dar mai strâns ține-ți dorința ca să n-ajungi la dezmăț.
30. Omul înfrânat la minte, la dorințe și la grai
n-o să fie niciodată alungat din nici un rai.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/292954/despre-dorinta