S-au scris mereu cuvinte de dragă poezie
Și cântece sublime aduse din văzduh...
Dar nu-i cuvânt pe lume și nu e armonie
Mai mult să Te înalțe c-al ascultării duh...

Au stat și-au stat poeții în nopți clocotitoare
Tot farmecul din inimi în pană revărsând...
Dar nu e foc să ardă în versuri 'nălțătoare
Mai mult decât Iubirea în lacrimi sfârâind...

Sublim și-au intonat-o în slova cea mai fină,
Decât privighetoarea mai dulce și gingaș...
Dar nu-i cântare-n lume s-adie mai divină
Decât Cântarea Jertfei pe-arene ca un marș...

Istoria vorbește și nu-s cuvinte goale -
Credința-i dovedită în faptă, nu în vers... !
Rămâne-o Mărturie făptura să ne-o scoale
Și fruntea să ne-o plece 'naintea Ta mai des... !


Se scriu și azi cuvinte și note cu cerneală,
Când sfinții cu-al lor sânge și-au scris același Dor...
Mă-ntreb cu-nfrigurare în inima prea goală -
Credința mea-i, Isuse, de-același preț cu-a lor... ?

Amin.