1. Ce aș fi fost fără de Tine,
Mântuitorul meu iubit,
Ce-aș fi făcut dacă în mine
Prin harul Tău, n-ai fi venit?
Străin de cer, de Tine iată
Și de-al meu Tată bun și sfânt,
Aș fi umblat în lumea toată
Hoinar și singur pe pământ.

2. De nu ai fi deschis mormântul,
În care eram încuiat,
Și nu ai fi adus Cuvântul,
Pe veci aș fi fost condamnat.
Acum aș fi în noaptea neagră
Sub piatra rece de mormânt,
Aș fi cu cei ce stau să piară
Ascunși de fața Ta-n pământ.

3. De nu veneai cu bunătate
În drumul meu, în calea mea,
Să îmi arăți că merg spre moarte,
Mergeam și azi tot către ea.
Și ca străin, fără de Tine
Aș rătăci pe drum pustiu.
Lipsit pe veci de al Tău bine
N-aș ști ce-nseamnă să fii viu.

4. De n-ai fi-adus Tu Apa vie
Să stingi setea din pieptul meu,
Aș arde și-azi ca o făclie
Slujindu-mi numai eul meu.
Ca un tăciune ce se stinge
Gonit prin lumea asta rea,
Ca trestia ce se va frânge,
Că n-are nimic bun în ea.

5. De nu ai fi avut răbdare,
Să mă suporți în starea rea,
Aș fi pierit la zămislire
În pântece, în mama mea.
Iar azi, culcat în răzvrătire
Aș fi cu-acei ce nu Te-au vrut,
Să fim păstrați pentru-osândire,
Căci voia Ta nu ne-a plăcut.

6. Doar harul Tău, o, drag Isuse
Mi-a dat viață și-un duh nou
Și inima pe veci mi-o puse
Ca jertfă pe altarul Tău.
S-o mistuie flacăra sfântă
A dragostei din veșnicii,
Și celor ce spre cer se-avântă
Să dea parfumul vieții vii.

7. Nu am nimic, nimic Isuse
Să Îți aduc ca un prinos,
Doar lacrimile din ochi scurse
Le-aduc la cruce, aici jos.
Te rog, mă ține lângă Tine,
În voia Ta în veci de veci,
Și-n viața mea, Stăpân fii, Doamne!
Din ea nicicând să nu mai pleci!