De ce-ai uitat acele datorii
ce trebuiau să-ți ardă conștiința,
când trebuia să lupți să ți le ții
chiar de-ți cereau viața și ființa?

Ai datorat s-asculți de Dumnezeu
căci El ți-a dat viața și ți-o ține
tu L-ai uitat că El te-a scos din greu
- ce-ngrozitor va fi-asta pentru tine!

Ai datorat părinților atât,
dar ei s-au dus cu inima zdrobită,
- cum vei zăcea odată doborât
gemând sub datoria neplătită!

Ai datorat săracilor un strai,
- dar ei s-au dus, și n-ai vrut a li-l da,
ai datorat spre lacrimă un grai
dar nu l-ai dat, - și cine-ți va ierta?
... O, nu uita acele datorii
ce trebuiau să-ți ardă conștiința,
căci tot ce nu plătești acum, să știi,
că-n veci, în foc îți va plăti ființa!