1. E veacul cel din urmă, prigoana e în toi
vrăjmașul ne-asuprește prin poftele din noi;
nu trupul nostru moare-n vreun fel martirizat,
ci sufletul se pierde de nu-i păstrat curat.

R: Sunt vremuri tot mai grele când mulți am obosit
căci lupta este mare, iar valul e cumplit,
dar vino Tu, Isuse și printre noi rămâi
inundă-ne cu harul și dragostea dintâi.

2. E veacul cel din urmă când nesiliți murim
căci noi prin necredinţă pe Domnul părăsim
n-a biruit vrăjmașul creștinii prin torturi
dar i-a legat de pofte de patimi și urâciuni. .

3. E veacul cel din urmă, creștinii nu mai mor
persecutați de oameni pentru credința lor
ci vremurile-s grele căci lupta s-a schimbat
s-a înmulțit păcatul si mulți s-au întinat.

4. E veacul cel din urmă, iar cei ce vin sunt scriși
cei netrimiși de Domnul ce-și zic ca sunt trimiși;
când adunări sunt goale, sau pline... da'n zadar
căci nu-i acolo Duhul, nici adevăr, nici har.

R: Sunt vremuri tot mai grele... uscate primăveri
nu-s ape, nici izvoare, nici ploi pe nicăieri;
dar fă din noi, Isuse, o oază prin pustii
un Gosen al iubirii, lumină să ne fii.