Pace, Pace!

19Voi pune lauda pe buze: Pace, pace celui de departe şi celui de aproape!”, zice Domnul.
Isaia 57

Privesc, din depărtare, cerul înstelat,
Plâng mieii de pe câmp, și eu sunt întristat,
Luna, pe cer, urcă, cu ochiul îmi face:
-"Sunt departe, e noapte, și nu am pace!"

La miezul nopții, pe albastrul infinit,
Niște raze de soare, pe cer, s-au ivit,
Se aprinde cerul de o slavă mare,
Îngerii coboară, cântă osanale:

-„Pace, Pace celui ce este departe,
Pace celui de aproape voi împarte,
Cine însetează după pacea de sus,
Să vină aproape de Mesia Isus!

Cerul a coborât acum pe Pamânt,
Are ca tron o Iesle, iar fânul e sfânt,
Flori de pace presară un înger frumos,
Iar Floarea Bucuriei e Isus Cristos!"

Se apropie stelele de fruntea mea,
Un înger mă mângâie cu aripa sa,
Eu alerg spre Ieslea mică, și fân uscat,
Numele Domnului să fie lăudat!

Nu mai privesc cerul frumos și înstelat,
În inimă, mai multe stele am aflat,
Nu admir luna argintie, de pe cer,
În inimă -i Dumnezeul lui Israel!