Nu-i nimeni mai dator ca mine,
Isus, Mântuitorul meu,
căci nimeni altul de la Tine,
n-a mai primit atât cât eu!

Mie Tu mi-ai dat
har așa bogat,
o, cât sunt dator
Scump Mântuitor.

Din câte ori pierdute-odată
aveai căzute cel mai jos,
- eu am fost cea mai depărtată
pe mine cel mai greu m-ai scos.

Din câți fii rătăciți în moarte,
au părăsit pe Tatăl Bun,
eu mă dusesem mai departe
și eu trăisem mai nebun.

Din câți Ți-au fost datornici Ție
Stăpâne Sfânt și Prea-ndurat,
n-a trebuit să ierți cât mie,
eu cel mai mult Ți-am datorat.

Și totuși Doamne-atât cât mie
la nimeni parcă n-ai adus,
o, ce datornic pe vecie
Ți-s eu Preascumpul meu Isus!