Despre îndrăzneală - curaj
Autor: Traian Dorz
Album: Comori Nemuritoare
Categorie: Zidire spirituala
1. Fiul meu, ai îndrăzneală: viața este ca o mare,
cine poate
să înoate,
biruiește
și răzbește,
cine nu, rămâne-n urmă, toți îl calcă în picioare;
astfel, biruit, se lasă și-apoi deznădăjduiește,
iar cel ce-a pierdut nădejdea merge sigur la pierzare.
2. Cu-ndrăzneală tu să aperi Adevărul cel Curat
c-Adevărul nu te lasă niciodată rușinat;
de minciună te ferește ca de-un șarpe blestemat,
căci în ea cine-ndrăznește totdeauna-i rușinat.
3. Îndrăznește, pentru Bine, și cu lei să te trântești:
El e Cel care Se luptă, tu ești cel ce biruiești.
4. Adevărul cu-ndrăzneală spune-l toată viața ta,
căci un rod întotdeauna după el va rămânea.
5. Dacă n-ai curaj,
te-nvinge chiar și lupta cea mai mică;
dacă ai curaj,
nici lupta cea mai mare nu te-nfrică.
6. Dacă ți-ai pierdut curajul la necaz, iubitul meu,
nu-ți vei ușura necazul, ci-l vei face și mai greu.
7. Fiica mea, obișnuiește s-ai curaj a spune-n față
ce spui despre altu-n spate - ori mustrare, ori povață.
8. A-l mustra pe un prieten când e el de față-i bine,
a-l vorbi de rău în lipsă e păcat și e rușine.
9. Nu fii un fricos în viață,
că nu tot ce-i lup te-nhață
și nu-s lei toți cei cu gheare -
numai fricii tale-i pare.
10. Numai luptătorii Cinstei moștenesc cununi cerești,
toți ceilalți primesc deșarte glorii și cununi lumești;
ei aici și-apleacă toate steagurile lor pe rând,
cât de scump plătesc cununa și și-o pierd așa curând!
Pe când cei ce luptă-n viață pentru premiul ceresc,
vor primi cununi și glorii care-n veci nu veștejesc.
11. Erou e-acela care are curajul de-a muri voios,
chiar când nu vede răsplătirea, spre tot ce-i bine și frumos.
12. Fiul meu, fii totdeauna curajos în tot ce-i drept -
pentru tot ce e virtute inima să-ți bată-n piept,
căci nu este fericire fără de curaj nicicând,
nici virtute fără muncă, nici izbândă neluptând.
13. Cei ce mor pentru credință vor trăi și-aici și-n Cer,
câți trăiesc pentru păcate și-aici și-n vecie pier.
14. Duhul lumii nimicește duhul multor dintre noi,
de aceea-așa de rare-s sufletele de eroi.
15. Pe eroii înfrânării și iubirilor adânci
flecăreala-i nimicește ca pe-un vas izbit de stânci.
16. Luptă-te ca duhul lumii să nu spurce și să-nghită
ce ai scump: soția, casa, conștiința ta cinstită,
sau credința, sau nădejdea, sau iubirea ta curată -
luptă-te, căci, de le-nghite, le-ai pierdut pe viața toată.
17. Ai curaj să lupți cu pofta care vine-a te robi -
slava lumii trece iute: nu-i bun târgul, nu-l primi!
Vezi ce plată-ngrozitoare dă satan la-orice-mpărat
după ce de slava lumii cu dispreț l-a despuiat.
18. Ai curaj, înfruntă frica ce se luptă-a te robi:
frica e-un păcat de moarte - nu ceda și nu fugi;
luptă, roagă-te și rabdă, trece orișice tumult...
Biruința este-a celui care va-ndrăzni mai mult.
19. Cu-ndrăznețul treci prin foc,
cu fricosul mori pe loc;
cu-ndrăznețul scapi din val,
cu fricosul mori la mal.
20. Baba când mai mult se teme uită ușa descuiată,
omul cu prea multă frică nu-i bun prieten niciodată.
21. Cei ce prea se tem de moarte pierd viața mai degrab,
frica-l face miel pe taur și din tare face slab.
22. Și-o pisică
e voinică
dacă la dușman i-e frică:
și o rață
e-ndrăzneață
când nu-i nici o vulpe-n față;
când vrăjmașii-s lângă noi,
atunci vezi pe cei eroi.
23. Pe leul mort orice măgar îl calcă în picioare.
Când vezi eroii înjosiți atât de-adânc te doare!
24. Pe cel ce-a fost odată leu viteaz și curajos,
cinstește-l chiar și-atuncea când trântit ajunge jos,
căci pân-la jertfă și curaj se-ajunge greu -
când mulți ușor pot fi măgari, s-alege cine-i leu.
25. De pușca goală doi se tem: și tu
și cel ce-o ține,
mai frică ți-e de ce nu știi decât de ce vezi bine.
26. Decât în car cu un fricos,
mai bine-n jug cu-un curajos,
căci cu fricosul cazi din car
dar cu-ndrăznețul birui iar.
27. Cei care se tem de apă nu mai meargă după pești,
- nu ești bun de nici o treabă de nu crezi
și nu-ndrăznești.
28. De ți-e frică de-orice ploaie, nu porni la nici un drum,
de ți-e frică de-orice brumă, vie nu-ți sădi nicicum,
de ți-e frică de-orice vulpe, să nu ții găini și curci -
dacă ești fricos și leneș toate numai le încruci.
29. Fii în toate curajos,
tot ce faci să-ncepi frumos:
lucrul bine început
jumătate-i și făcut.
30. După nor vine senin,
după zbucium vine-alin,
după greu vine ușor:
fii viteaz și-ncrezător.
31. La-ncercare nu-i ușor,
dar fii tare-ncrezător,
numai după anii grei
știi vieții ce să-i ce’i.
32. Fii îndrăzneț în toate, să nu te temi nicicând:
nu-i moarte să te-ajungă când nu ești tu la rând,
iar când îți vine rândul degeaba te-ai feri -
oriunde-ai fi te află și-oricum te va găsi.
33. Vremea vine, vremea trece,
azi e cald, mâine e rece,
azi e soare, mâine-i nor -
fii viteaz și răbdător!
34. Toate țin pân-la o vreme,
toate-și au sfârșitul lor;
când ți-e greu fii cu-ndrăzneală,
când ți-e bine - temător.
35. Când apuci de coarne-un taur,
ține-l bine să nu-ți scape,
când cu lupii te faci prieten,
ține-ți bâta cam aproape.
36. Când te-apuci de-un lucru mare, ține-te de el viteaz,
dacă mergi pe-un drum cu hoțul, chiar când dormi
s-ai ochiul treaz.
37. A cădea oricine poate, dar sunt rari câți se mai scoală,
însă asta te arată de ești om, sau vorbă goală.
38. Cel nedisperat în rele și neîmbătat în bune
și netemător în lupte e de-un preț cât nu poți spune;
rar, pe lume, naște-o mamă un așa copil-minune.
39. Chiar cele mai frumoase gânduri
rămân în veac fără folos
când n-ai curajul, sau dorința
a le-mplini cât de frumos.
40. Fericirea și izbânda totdeauna să le-aștepți -
ele-s date totdeauna celor curajoși și drepți.
41. Să nu plângi, ca o femeie, rușinos și disperat
ce nu ți-ai știut să-ți aperi curajos,
ca un bărbat,
dacă n-ai știut să-ți aperi ce-aveai scump și fericit,
plânsul prea târziu te-arată îndoit nenorocit.
42. Puțini oameni mari pe lume au urmași tot mari
ca ei,
cei mai mulți au fii nevrednici
- și nu știm așa de ce-i!
Poate pentru ca să știe orice ghindă, că-i un har
dar și-o mare datorie, să te naști
dintr-un stejar.
43. Curajosul n-are voie să se plângă niciodată,
cât de greu i-ar fi necazul,
viața cât i-ar fi-ncercată
chiar când inima-i zdrobită, gura lui, răbând,
să tacă:
dacă cel mai tare plânge,
atunci slabul ce-o să facă?
44. Îndrăzneala și curajul vor începe-n cel cuminte
cu-nțeleapta prevedere:
nu sări, ci vezi - nainte!
45. Cel ce știe să învingă, nu atacă el nainte,
ci se pregătește bine, așteptând cât mai cuminte,
căci acela care-atacă nu gândește chiar la toate,
dar acela care-așteaptă liniștit
mai bine poate!
46. Nebunia cea pripită nu e vitejie;
vai de cel ce nici s-alerge, nici să stea, nu știe.
47. Curajosul se cunoaște numai când e-n bătălie;
omul credincios se vede numai când e la mânie.
48. Să fii plin întotdeauna de curaj și voie bună,
încă să poți da și celor ce-s cu tine împreună.
49. Luptă ca să nu te-nvingă slăbiciunea firii tale -
firea noastră rea se duce deseori pe-o altă cale.
50. Vitejia e răbdarea de-a lupta înc-un minut,
după ce ceilalți cu toții au fugit
sau au căzut.
51. Puteri nimicitoare, întruna se vor ține
naintea și în urma a tot ce este bine,
de-aceea-ntotdeauna fii credincios și tare
și-l apără de-aceste puteri nimicitoare.
52. Când te știi că ai dreptate, ai curaj și crede,
chiar când contra ta o fiară vezi că se repede;
stai și-nfrunt-o cu privirea cea mai liniștită:
pân-la urmă tot dreptatea ta-i nebiruită.
53. Ușor de biruit e răul,
oricât de tare-ar fi-narmat,
când cugetul care-l lovește e curajos
și e curat.
54. Când munca ta-i primejduită,
să știi s-o aperi curajos:
cel ce nu-și apără lucrarea,
este-un nedemn și-un ticălos.
55. Curajos fii în credință,
dar fricos fii în păcat,
ca să nu cazi niciodată de pe drumul cel curat.
56. Toți disprețuiesc pe-aceia ce li se supun ușor,
dar admiră pe cei vrednici
chiar când sunt în contra lor.
57. Să cedăm înțelepciunii și virtuții ne-ncetat:
astea două să învingă - căci toți au de câștigat.
58. Nici norocul nu-l ajută pe un luptător fricos;
Eu voi fi voi, promite celor curajoși Hristos.
59. Un conducător cuminte, e mai bun ca un viteaz:
cel cuminte-aduce pacea,
celălalt, ades, necaz.
60. Cei care rămân în urmă
sunt primejduiți întruna,
cei care răzbat nainte
vor primi-n curând cununa.
61. Îndrăzneala-ți micșorează pe-un necaz
și pe-un vrăjmaș,
însă frica îl mărește -
niciodată nu fii laș!
62. Adevăru-n veci ajută un curaj îndreptățit;
îndrăznește totdeauna, dacă aperi ce-i cinstit.
63. Cine nu-și pierde răbdarea și nici cumpătul luptând,
vede sigur biruința - mai târziu ori mai curând.
64. Nu fiindcă lupta-i grea
tremuri și te temi de ea:
pentru că te temi de ea,
de aceea lupta-i grea.
65. E-o nelegiuire-atuncea când privești o nedreptate
și nu lupți să nu se facă,
și nu strigi că nu se poate!
66. Cine apără dreptatea
cine-ajută-un slab la greu,
cine plânge pentru altul -
bucură pe Dumnezeu.
67. La nevoie și fricosul se aruncă curajos -
vai de cel ce doar de formă se arată credincios!
68. Toți disprețuiesc pe omul moale și fricos,
dar cinstesc pe cel ce este drept și curajos.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/293141/despre-indrazneala-curaj