Ai coborât din slava cea cerească,
Lăsând în cer pe Tatăl iubitor
Și Te-ai născut în ieslea cea săracă
Pentru salvarea celui muritor.

Nu Ți-a fost greu să lepezi nemurirea;
Iubirea ce ne-o porți Te-a motivat.
Tu nu voiai ca-ntreagă omenirea
Să moară-n bezna grea și în păcat.

Puteai să vii din cer cu slavă mare
Și oamenii Te-ar fi recunoscut,
Dar ai dorit, Isus, ca orișicare
Să aibă-n Tine un nou început.

Nu s-au lipit afișe nicăierea,
Nu s-a strigat în ulițe că vii.
O stea lucind pe cer vestea minunea
Și îngerii cântau în coruri mii.

Iar maica Te privea cu luare-aminte
Păstrând în inimă dulcele cânt:
"Slavă în cerurile preaînalte
Și pace între oameni pe pământ!"

La ieslea Ta s-au închinat păstorii
Și magii de departe-au alergat.
Nu voievozi, nu împărații lumii
Ci simplitatea Te-a întâmpinat.

Iar azi privesc la ieslea care-i goală;
Tu nu mai ești, Isus, un copilaș.
De vrei să Te renaști fără de fală,
Fă-mi inima să fie-al Tău sălaș.