NECAZUL BINECUVÂNTAT
Doamne, așa cum norii vin și pleacă,
Așa pe lângă noi necazul o să treacă
Și știm că după orișice furtună,
Urmează, Doamne, altă zi senină,
Chiar dacă clipa asta pare neagră,
Și omul n-are cum să înțeleagă,
Tu le cunoști pe toate și le știi,
După furtună vin, iar bucurii,
După necaz, apare-n viață soare,
După căldură, vine și răcoare,
Noi doar așa să le luăm pe toate,
Să le înțelegem, știm că nu se poate,
Dar, Doamne, toate Tu le-ai dat,
Și știi de ce așa, Tu, le-ai lăsat.
Ce drept avem să te întrebăm pe Tine?
Pământul să ne înghită... nu ne-ar fi rușine...
Te rog, deschide ochii să vezi bine
Pe unde ai trecut tu, biet creștine,
Isus a fost cu tine, în brațe te-a purtat
Când de necazul greu ai dat,
De te-a durut pe tine, mai rău a fost la El,
De te-a înțepat pe tine, străpunsa-L rău pe El.
Emilia Dinescu