Nemurirea, de când știm,
ne-am trezit că ne-o suim
rost cinstit să-nveșnicim.

Plug cu boi în brazde râu
ne-a dat holde până-n brâu,
și-a ținut țara de grâu.

Baci cu subele de lână
ne-au mânat turmele-n stână
și-au făcut țara stăpână.

Mărgineni sunând tilinci
cu ițari și cu opinci
le-au dus munților juninci.

Moți cu cercuri și ciubare
ne-au purtat din zare-n zare
doinele nemuritoare.

Carele cu boi plăvani
duc istoria prin ani,
de la daci peste romani.

Și-n țărână sub ruini
ni-s părinții morți divini,
singurele rădăcini.

Iar deasupra tuturor
Cerul nostru numai dor,
singurul îndurător...