ÎNTRE LINIȘTEA IERNII ȘI FOCUL INIMII
Contrast între natură și mine, între anotimp și eu,
Între liniștea iernii și focul inimii, mai mereu,
Ardere e-n mine, chiar dacă afară e ger și frig,
Căldură contrastantă, în rugăciune strig,
Mi-e dor de veșnicie, mi-e dor de Dumnezeu,
Chiar dacă eu greșit-am, și știu, păcatu-i greu.
Încremenire-n mine, cuvinte nu găsesc,
Nu știu dacă sunt fraze să pot să-i mulțumesc,
Contrast ca în natură, totul e alb, curat,
Chiar dacă a fost tină, noroi și-ntunecat,
Așa sunt eu acum, am fost spălat de tot,
Am primit haina albă, să-i mulțumesc, nu pot,
Cuvinte nu găsesc, din inimă vorbesc,
Din focul inimii acum, îți mulțumesc.
Emilia Dinescu