1. Cel ce osândește cinstea și-apără orice păcat
este-un blestemat și-o scârbă, veșnic va fi judecat.

2. Mulți îi judecă pe oameni într-un fel sau în alt fel,
dar tu judecă-l pe-oricare după aurul din el:
aurul din el e harul care-l are-n orice rând,
și în fapte și în vorbe omul drept și omul blând.

3. Puțin ține amăgirea, dar mult ține-a ei durere:
- cele mai grăbite-ndemnuri să le-asculți
cu-ntârziere.

4. Adevărul ia oriunde partea celui asuprit:
drept pe drept când asuprește,
El e lângă cel lovit;
când cel rău lovește dreptul
- Adevăru-i lângă el;
când un rău pe-alt rău lovește
- El îl apără pe-acel
chiar și-atunci când dreptul este cel ce-apasă
pe cel rău -
El, pe cel lovit ajută - așa este Dumnezeu.

5. Pentru cel cu judecată, și tăcerile vorbesc
ba, de multe ori, mai tare decât orice grai lumesc.

6. Cerul îi va cere-dată
greu răspuns la Judecată
orișicărui împărat
pentru legile ce-a dat,
pentru orice jug și rău
pus peste poporul său.
Fericit va fi acel
ce-a umblat mai blând cu el.

7. Între doi prieteni sinceri și-ntre lucrurile lor
nu te-amesteca vreodată, nici te fă judecător,
ei se ceartă,
ei se-mpacă,
ei se duc
și ei vin iar,
gura lor va fi tot dulce
iar a ta cu gust amar.

8. Legea și judecătorii dintre oameni, pe pământ,
judecă numai acelea care cunoscute sunt,
cele care sunt ascunse, unde nimeni n-a pătruns
le va judeca Acela care vede în ascuns.

9. Sunt trei lucruri ce-l coboară pe-mpăratul înțelept:
- ploconirea față de un vinovat și un nedrept,
- setea după lăudarea celor care-s lângă sine
- și-apoi teama de-a nu-și pierde rangul 'nalt pe care-l ține.

10. Este cel mai mare bine
când e omul judecat
a-și afla judecătorul înțelept și cumpătat;
dar e răul cel mai mare a fi judecat de-acel
ce și legea o-nrăiește cum e inima din el.

11. Să nu judeci cu asprime ce nu-ncape-n mintea ta,
tot ce nu poți crede-acuma, rabdă până vei putea.

12. Să ne ferim întotdeauna de-a judeca
în chip pripit,
căci judecățile primite mulți drepți și sfinți
au osândit
și mulți nelegiuiți scăpat-au nepedepsiți
cum meritau,
când judecă pripit aceia ce cumpăna dreptății au.

13 Un cârmuitor nu este de folos decât cât ține
cumpăna nepărtinirii între cei ce vin la sine,
atunci când e drept cu-oricine, fie mic ori fie mare,
cu săracul ori bogatul - ascultând pe fiecare.

14. Un stăpân cuminte ține dreaptă calea și temeiul
între cei ce poartă spada
și-ntre cei ce țin condeiul,
căci puterea fără minte e ca fiara fioroasă
mintea iar, fără putere, stă privind neputincioasă.

15. Nu fi prea milos în viață ca să nu te ruinezi,
dar nici aspru, ca de ură însoțit să nu te vezi,
ci pe calea mijlocie ține-te mereu cuminte
nici prea-n urmă nu rămâne,
nici nu merge prea nainte.

16. Într-un înțelept - și între al lui prieten înțelept
nu te fă judecătorul,
nici când judeci cel mai drept,
că-nțeleapta prietenie
și iubirea-adevărată
au o altfel de dreptate
și-un alt fel de judecată.

17. N-asculta sfătuitorii ce-ți spun lucruri cunoscute,
dar ia seama că vrăjmașii îți spun cele neștiute.

18. Nu lua o hotărâre dacă ai vreo îndoială,
poate ochiul tău te minte,
poate-urechea ta te-nșeală.

19. Nu învinui pe nimeni până nu-i dai timp s-arate
că-i nevinovat de toată vina aruncată-n spate.

20. Judecă o viață pe-ntregimea sa,
nu dup-o frîntură, orișicare-i ea;
cine prețuiește lanul dup-un spic
judecă zadarnic, nu va ști nimic.

21. Osândiții din Gheenă
vor fi-n veci siliți să tacă
și să facă tot ce-n viață le-a fost mai urât
să facă.

22. Oamenii au obiceiul să-l înalțe pe-un avut
și să calce și să-mpingă pe săracul cel căzut,
de aceea-i vinovată judecata lumii rea
căci nu-i cinste nici dreptate
ci-i nelegiuire-n ea.

23. Cine judecă-ntr-o cauză însemnată și divină
seamă numai de drepte și sfințenie să țină.

24. Lumea nu se cârmuiește dup-al oamenilor fel,
Dumnezeu o cârmuiește după cum gândește El,
căci ce-i pare lumii bine ar fi poate cel mai rău
și ce-i pare rău - aceea-i bine, după gândul Său.

25. Ce nepotriviri adesea ochii noștri pot să vază:
lumea calcă și hulește - cerul binecuvântează,
lumea laudă și strânge - cerul leapădă și-alungă
- tot ce-i după voia lumii, rar la ceruri să n-ajungă.

26. Cei ce au putere-n lume să nu dea în judecăți...
judecata-i pentru cei slabi, spre-a-i păzi
de nedreptăți,
judecata-i pentru cei mici spre-a-i păzi
de cei tirani
căci în lume cei puternici au dreptate
căci au bani.

27. Cu cât este-o judecată mai nedreaptă și mai rea,
cu atâta e mai mare încăpățânarea-n ea.

28. Judecă-te doar pe tine,
dar pe alții niciodată.
Judecata cea de alții e mereu neadevărată.

29. Judecata cea de tine ți-este pururea spre bine,
celui aspru cu el însuși, o să-i fie blând oricine.

30. Nici o întâmplare-n lume nu este întâmplătoare,
toate-s prin Înțelepciunea Celui Nepătruns și Tare,
El prin ele-Și împlinește judecățile-nțelepte,
minunate
sau cumplite
- însă totdeauna drepte.

31. Nu gândi că Judecata și Dreptatea sunt departe,
ele vin și înainte, cum vin sigur, după moarte;
teme-te de ele-ntruna ca să nu faci ce nu-i bine,
Judecata și Dreptatea pot fi tocmai lîngă tine.

32. Ce recunosc doi oameni cinstiți - de voia lor,
e drept - pentru oricare cinstit judecător.

33. E mai bine-a nu începe ce nu crezi c-ai să sfârșești,
asta fie-ți judecata câte zile-ai să trăiești.

34. Nu-ți dori nicicând câștigul ce-i în paguba altuia
și nici paguba ce nu e spre câștigul nimănuia.

35. Dacă oamenii-ar fi drepți
ar dormi cei înțelepți,
dacă n-ar fi pârâtori
n-am avea judecători.

36. Vrei să nu fii osândit?
- umblă drept, muncind cinstit.
Dacă pentru asta ești,
meriți să te fericești.