Din părțile Bucovinei
Autor: Traian Dorz
Album: Comori Nemuritoare
Categorie: Zidire spirituala
1. Ușa care niciodată s-o deschizi nu mai dorești
liniștit, frumos și pașnic s-o-nchizi când o părăsești.

2. Nu răspunde cu ocară când ocară vei primi
- de nu te-njosești tu singur nimeni nu te va-njosi,
nici nu poate să-ți păteze numele și cinstea ta
- căci ocara nu te-ajunge de nu te cobori la ea.

3. Cine are-un bun vecin
are-un cer mereu senin.

4. Nu orice adevăr se poate spune orișicărui ins
mulți spunându-le-adevărul deseori vrăjmași i-ai prins.

5. Dacă lumea-ntreagă spune,
trebuie să fie drept,
cine-n contră nu se pune
este omul înțelept.

6. Nimic nu-i mai frumos pe lume ca adevărul nicăieri,
ferice viața dăruită acestei unice iubiri.

7. Din bunul simț fă-ți lege
- și cât te ții de ea
de nici o altă lege nevoie nu-i avea.

8. Judecata sănătoasă și cu buna-cuviință
sunt doi sfetnici care casei țin statornică ființă.

9. Bunul simț stă-n adevăruri ce se spun,
sau nu se spun,
și-n măsura dintre ele care-o ține-un cuget bun.

10. Cei care privesc o ceartă și-o ascultă, toți, apoi
nu vor lăuda pe unul ci-osândi-i-vor pe-amândoi.

11. Cearta nici n-ar ține-atâta de-ar fi unul înțelept
sau din cei doi ce se ceartă careva n-ar fi nedrept.

12. Celui vrednic îi dau cinste chiar și inșii necinstiți
- doar și-aceasta să ne-ndemne să fim vrednici și cinstiți.

13. O minte sănătoasă îndreaptă ne-ncetat
spre cinste și virtute pe drumul cel curat.

14. Nu judeca pe nimeni după talentul său
ci după cum lucrează de bine sau de rău.

15. Cu bunul simț le placi la semeni,
cu bunul gând, lui Dumnezeu,
cu bunul drum la toți vei place
- silește-te să le-ai mereu.

16. La orice cap, căciula lui:
- ce ești dator, dă orișicui.

17. E ușor să bagi de vină
dar e greu să dai lumină,
- bagă vină orișicine
dar puțini pot face bine.

18. Cine nu-i supus în viață față de părinții lui
n-o să fie bun prieten niciodată nimănui.

19. Oamenii de îndrăzneală sunt și oameni de cuvânt,
unui om de felu-acesta nu se cere jurământ.

20. Ușor găsești cusur la alții
căci pot fi pete chiar și-n soare,
dar numai cel cinstit găsește
lumina binefăcătoare.

21. Cea mai sfântă căsnicie este-atunci când se cunună
și trăiesc nedespărțite: Cuvânt bun și Faptă bună.

22. Cel care-ți face dar un ou
ar aștepta să-i dai un bou
căci numai Bunul Dumnezeu
ne dă, nerăsplătit, mereu.

23. Darul, cere dar asemeni, -
- numai dragostea curată
își dă totul și nu cere
de la nimenea răsplată.

24. Cel ce-ți este numai prieten daruri mici îți dăruiește,
- daruri mai îți face numai sufletul ce te iubește.

25. Felul cum dai face-adesea chiar mai mult ca darul tău
- cât de bun să-ți fie darul, e urât când îl faci rău.

26. A dărui înseamnă un bine făptuit
ferice-acel ce-l face la timp și nesilit.

27. Mai mult ca darul, mulțumește frumosul fel în care-i dat,
- când nu poți da cu bucurie mai bine fă-te c-ai uitat.

28. Mai greu îți este azi să dai
și mai ușor ți-ar fi să iai,
dar mâine tot ce azi ai dat
ți se va-ntoarce minunat.

29. Nimeni nu-i dator să facă ceea ce-i cu neputință
dar ce poate, fiecare are-o sfântă-ndatorință.

30. Orișice s-ar întâmpla,
fă-ți, ce-i datoria ta!

31. Omul credincios își face datoria nesilit
nici de frică, nici să placă, ci din cugetul cinstit.

32. Munca este-o-ndatorire sfântă orișicărui ins,
lenea-i boala conștiinței,
- vai de cel de ea cuprins.

33. Datoria e un lucru de plătit viața-ntreagă,
fiii mei, voi vă deprindeți să vă fie tot mai dragă.
Ea începe din pruncie, din cei șapte ani de-acasă
până-n clipa morții voastre,
- fie-vă mereu frumoasă.

34. Să nu râzi de nimeni, ai și tu a-tale,
să nu faci ca hârbul care-a râs de oale.

35. Nu sări măsura bună în nimic din ce lucrezi
- tot ce-ntrece dreapta cale ca pe-un lucru rău să-l vezi.

36. Mărturisind greșeala, dorim a repara
tot răul care-l facem simțirii altora.

37. De n-ar fi și-n noi păcate, nu ne-am bucura atât
când vorbim de ce, la alții, ni se pare că-i urât.

38. Din ciocnire ies scântei,
din discuții ies idei.

39. Stai de vorbă cu un altul, nu s-arați că ești deștept,
ci mai limpede să iasă ce e bine și e drept.

40. Disprețul pentru alții și lauda de sine
când ești un om nevrednic, te-arată cel mai bine.

41. Din toate relele, - acela ce-l fac jignirile mereu
se iartă cel mai anevoie,
iar de uitat e cel mai greu.

42. Nu-s disprețuiți cu toții cei care-au păcate vrute
- dar toți au dispreț de-aceia care n-au nici o virtute.

43. Disprețul trebuie să fie cel mai tăcut din ce simțim
când ținem calea asta bună, nespuse rele ocolim.

44. Dragostea sau ura, pe Dreptate-o strică
ori va fi prea mare, ori va fi prea mică.

45. Cel drept nu se despărțește de dreptate niciodată,
nici când ea e înjosită,
nici când ea e înălțată.

46. Fiul meu, e bine-n viață să ții sfatul ce ți-l spun:
fii, mai bine, totdeauna drept întâi, - apoi fii bun.

47. Iubirea de dreptate este în mulți, a nedreptății frică
și orice om își ia răsplată pe ce-o să facă și-o să zică.

48. Dreptatea fără Forță, e-o jalnică slăbie,
fără Dreptate Forța, e-o cruntă tiranie.

49. Prima datorie-n lume a oricui vrea om a fi
este, fără îndoială, a fi drept în orice zi.

50. Prieten, la împrumutare,
ești acelui care n-are
- dar vrăjmaș la-napoiere
ești acelui care-ți cere.

51. Scurtă-i pacea-ntre dușmani,
ura-i lungă ani și ani,
- strâmtă-i ușa-ntre cei răi,
ura-nchide căi și căi.

52. Te răzbuni pe tine însuți
și vrăjmașu-ți fericești
când îl cerți pentru dreptate
și când minți ca să-l bârfești.

53. Buna îndrumare este și asprime și iubire,
amândouă fac copilul s-aibă minte și simțire.

54. Priceperea cuprinde credință și veghere
pe amândouă omul să le-aibă în vedere,
credința să-l ajute în orice bunătate,
vegherea să-l păzească de-a altora păcate.

55. Dacă un copil ajunge rău pe-ntregul viitor
e, de multe ori, din vina primului îndrumător,
îndrumarea căpătată de vreun tânăr în vreun fel
îi formează-a doua fire peste cea născută-n el.

56. Nimic nu-i mai puternic decât o pildă bună,
cât ea, nu fac o mie de sfaturi împreună.

57. Pilda bună e mai tare
decât orice îndrumare,
chiar și decât pilda rea
- fiindcă-i rară, e așa.

58. Copiii au mai multă nevoie de-un model,
ca de nuia, - când tatăl i-nvață bunul fel.

59. De la oameni, de la lucruri și Natură, învățăm
cum pe căile-nțelepte viața noastră s-o-ndrumăm,
prin acestea fiecare, putem singuri a afla
cele ce-n copilărie n-a fost nime-a ne-nvăța.

60. Când dăm sfaturi dar nu pilde celor care-i învățăm,
ce clădim în ei c-o mână, cu cealaltă dărâmăm.

61. Când fapta și cuvântul vor merge împreună
vor face pentru tine oriunde-o treabă bună.

62. Frumusețea nu-i nevoie ca să ți-o mai măsluiești,
urâțenia vopsită și mai mult ți-o urâțești.

63. Făgăduim întotdeauna precum gândim și cum sperăm,
dar împlinim cât nu ne temem că nu vom mai primi ce dăm.

64. Încet făgăduiește
dar grabnic împlinește.

65. Femeia să se poarte cinstită orișicând,
acesta va fi-un bine al ei în primul rând.

66. Nu osândi femeia care
o slăbiciune vezi că are,
căci cine știe ce calvar
îi face sufletul amar.

67. Cinstire-ntotdeauna femeii să-i arați
căci toți suntem în lume ori fii, ori soți, ori frați.

68. Gelozia-i cea mai tristă formă-a dragostei de sine,
fiara cea mai nesupusă și ne-nstare-a face bine.

69. Gelozia e-ndoială și pornire furioasă,
ea aprinde fără flăcări și o viață și o casă.

70. Gelozia-i cea mai mare dintre rele-n căsnicie,
cel orbit de ea e-n stare de-orișicare nebunie,
de-ți vrei liniștită casa și-ți vrei inima-mpăcată,
nu-i da loc în al tău suflet geloziei niciodată.

71. Pe mulți îi spune-adesea ce caută și ce vor
un gest și-un semn - mai bine ca toată vorba lor.

72. Geloșii sunt pe lume cei mai nefericiți,
de ei la toți li-e silă, de toți sunt neiubiți,
- bănuitor întruna, și rău și furios,
nenorocit, și singur, e sufletul gelos.

73. Mai bine pierde-o glumă decât un prieten bun
- urâți ajung flecarii ce numai bancuri spun.

74. Omul care flecărește nu ajunge la nimic,
un nesuferit devine - și sfârșește un calic.

75. Iertăm adeseori pe-aceia ce ne-au bârfit, uitând apoi,
dar nu-i iertăm pe-aceia care îi judecăm, bârfindu-i noi.

76. Ierți atâta cât iubești
- și cât ierți, atâta ești.

77. Niciodată urâciosul, meritul nu-ți va ierta
- totdeauna invidia va bârfi și judeca.

78. Mor orice pizmași odată,
numai pizma niciodată.
Mor pizmașii de sub soare,
numai pizma nu mai moare.
Mor pizmașii rând pe rând,
pizma nu moare nicicând.
- Cât trăiește cel vrăjmaș,
o să fie și-un pizmaș.

79. Pizma este o furie ce nu poate suporta
bunurile și talentul și frumsețea altuia.

80. Oamenii ce se iubesc
deseori se cicălesc,
- când e dragostea curată,
ea prin toate se arată.

81. Invidia este oarbă de aceea umblă-așa
împroșcând în orișicine care iese-n calea sa.

82. Unii prețuiesc femeia după haina de pe sine,
alții după cea din suflet - cred că asta e mai bine.

83. Nu trebuie să-njuri pe nimeni
nici bun, nici rău, nici nalt, nici mic,
nu trebuie să-njuri niciunde,
în nici un fel, și de nimic.

84. Cel ce s-a-nșelat pe sine sufere doar el apoi,
cel ce l-a-nșelat pe altul o să sufere-amândoi.

85. Numai sufletul netrebnic poate fi înșelător
numai sufletul netrebnic poate fi-nșelat ușor.

86. Înșelătoria este meșteșugul cel murdar
care întinează fața de nu se mai spală iar.

87. Neîncrederea în oameni ce-o avem de multe ori
le slujește-ndreptățire spre-a ne fi înșelători.

88. Ca să faci bine cuiva
tu pe altul nu-nșela,
- căci spărtura e mai rea
decât peticul din ea.

89. Nu totdeauna se înșală acei ce nu văd ca și noi,
adesea ne-nșelăm noi singuri, dar nu vedem decât apoi
- când cineva vorbește altfel de-același lucru, nu striga,
ci vezi, din partea dinspre dânsul, de nu cumva se vede-așa.

90. Munte, fără munte - poate;
Poate pomul - fără pom,
piatră fără piatră - poate,
- dar nu omul fără om.

91. Ajută-te cu alții, de ești de omenie,
așa e legea firii: tu lui și dânsul ție.

92. Întrebarea cea prostească nici nu merită răspuns
- nu te-opri cu nesimțitul, lasă-l unde l-ai ajuns.

93. Nu-i destulă-nțelepciune în nimic ce face-oricare
când nu este-n ea iubire, bunătate și răbdare.

94. Dacă vrei să umbli bine
și să ai un bun sfârșit,
să-l întrebi pe cel-în-vârstă
și s-asculți pe cel pățit.

95. Este-o mare nebunie să te crezi cel mai cuminte,
sunt atâți mai buni ca tine și-napoi și înainte.

96. Adevărata-nțelepciune nu-i doar a ști ce este rău
ci-i a-ndrepta către mai bine
pe toți câți ies în drumul tău.

97. Totul se învață... chiar virtutea toată,
numai s-ai voință tare și curată.

98. Cu cât mai mare-i judecata,
cu-atât mai mică e iubirea,
cu cât mai aspră e dreptatea
e mai puțină mulțumirea.

99. Nu-i destulă cumpătare
nici virtute-n omul care
judecând pe alții n-are
nici iubire, nici răbdare.

100. Ferește-te viața-ntreagă să judeci după-nfățișare
pe nici un om,
în nici o vreme,
oricine-ar fi
și orice-ar pare.

101. Bunul simț și judecata pașnică și sănătoasă
sunt doi sfetnici ce duc pace și lumină-n orice casă.

102. Adevărul și Dreptatea sunt averea tuturor.
- Nici a cui le-a spus întâiul,
nici a celui următor.

103. Iubiți sfaturile bune și mustrările iubiți,
iar nu laudele - ele nu vă fac mai buni, să știți.

104. Vei păcătui-mpotriva bunei-cuviințe dacă
lauzi prea peste măsură, orișicine ce-o să facă.

105. Ne bucurăm de bunii oameni
ce laudă în noi ce-i bun
dar ne-ntristăm când prea mulți alții
nedrepte laude ne spun.

106. Dorința de-a primi un merit
o laudă ce ne-auzim
ne-ajută, întărind virtutea
spre binele ce-l năzuim.

107. A lăuda din suflet, un lucru bun, e-un fel
de-a ajuta tu însuți cu mâna ta, la fel.

108. Oamenii cei vrednici care merită-a fi lăudați
vor primi mai cu plăcere ca să fie criticați.

109. Dintre toate câte-s rele, înțelegem toți ușor
că nici una nu-i ca lenea, mai spre răul tuturor.

110. Lauda-i o lingușire mai ascunsă și mai fină
orișicine-o vrea, își face calea de primejdii plină.

111. Cui îi place lingușirea
o să-i placă și bârfirea
amândouă-s patimi rele,
- vai de cei dedați la ele.

112. A munci e-o datorie pentru orice om, oricând,
cine nu și-o împlinește, merită să stea flămând.

113. Stomac gol, șorț de mătase,
asta bagă boală-n oase
și nefericirea-n case,
- haine scurte și-mpănate
bagă sufletu-n păcate
de nu-i cine-a le mai scoate.

114. Luxul și mândria
frați cu nebunia.

115. Luxul e păcat de moarte
cât e cineva lipsit, -
nu-i al tău ce-ți prisosește;
- dă-l la cel nenorocit.

116. Masa este-ntăritoare
cunoștinții-ncepătoare,
prieteniei mijlocire
iar iubirii, mai iubire.

117. Tunde-ți oile că-s oi
dar să nu le și jupoi, -
- ia cinstit ce e cu drept
dar să nu pui mâna-n piept.

118. Cel în stare de-o minciună nu e vrednic om pe lume,
cel ce nu știe să tacă nu e vrednic să îndrume.

119. Săvârșești o nedreptate
când întreci măsura-n toate.

120. Nimeni n-a mințit vreodată dintr-un gând de-a face bine,
mincinosul caută numai să câștige pentru sine.

121. Om e numai cel ce are o purtare omenească,
- nu trăiește să mănânce ci mănâncă să trăiască.

122. Mândria cea rănită
e încă și mai rea
ca fiara cea lovită,
- păzește-te de ea.

123. Cu cât vrea cineva să pară
mai mare, - cu atât mai mic
și mai netrebnic o s-apară
și mai de râs și mai calic.

124. Dacă-n noi n-ar fi mândrie, n-am bârfi pe-a nimănui,
- nici pe-a altora n-o vede cine n-ar avea pe-a lui.

125. Mândria ca și foamea-i mama
celor mai rele hotărâri,
căci ea te face în atâtea
primejdii grele să te vâri.

126. Mândria ca și foamea-i mama
celor mai rele hotărâri,
căci ea te face în atâtea
primejdii grele să te vâri.

127. Moda-i un tiran de care doar cel bun se liberează
și acela ce deasupra poftelor firești s-așează.

128. Voința crește prin voință,
iubirea prin iubire crește,
cum crește cinstea tot prin cinste
când omul crede și muncește.

129. Ascultarea liniștită totdeauna-i de folos
- datoria este-o lege pentru cel conștiincios.

130. O iubire cât trăiește
nu-i nicicând nepăsătoare
- nepăsarea nimicește
chiar iubirea cea mai mare.

131. Nu atinge nici cu gândul lucrul care nu-i permis,
- cugetul curat e perna unde-ai cel mai dulce vis.

132. Orice faptă necurată se sfârșește rușinos,
- numai cei cu căi curate vor avea sfârșit frumos.

133. Poți să-ți speli de pe veșminte totdeauna orice pată
însă pata rușinoasă de pe nume - niciodată.

134. Nu făgădui ușor,
- ce promiți, rămâi dator.

135. Nu-i nebun cel care crede
e nebun cel care minte,
- să spui drept, iar nu minciună
de-aia ți s-au dat cuvinte! ...

136. Nu plăti cu răul - răul, - ci-n frumosul tău răspuns
să se vadă omenia - și pe față și-n ascuns.

137. Cel nobil nu-i numai lumină,
ci e exemplu și căldură,
el răspândește și iubire,
nu numai învățătură.

138. Cinste-acelui ce rămâne om curat - chiar și lipsit,
cinste și mai mult acelui ce-a răbdat c-a fost cinstit.

139. Virtutea ce-i nevoie ca altul s-o păzească
nu merită păzită,
- tot rău o să sfârșească!

140. Lingușirea și mândria se iubesc și se atrag,
căci la una de cealaltă le e totdeauna drag.

141. Ușa care niciodată n-ai s-o mai deschizi așa
caută s-o închizi cu pace și frumos în urma ta.

142. Erou e-acela care are
curajul de-a lupta voios,
chiar când nu-și vede răsplătirea,
nici slava Țelului frumos.

143. Nu-i iubire fără jertfă,
nici dreptate fără rând,
nici plăcere fără muncă,
nici izbândă neluptând.

144. Frumusețea cea mai mare nu-i cuvântul care-l spui,
ci-i dovada luminoasă a înfăptuirii lui.

145. Sunt singurătăți pe lume care-atât de-adânc grăiesc,
și tăceri ce mai puternic decât orice grai vorbesc.

146. Dacă n-ai să-nveți tăcerea
n-ai să știi nici să vorbești...
Cele mai adânci cuvinte
cu tăcerea le rostești.

147. Numai după-o foame lungă simți plăcerea de mâncare
și frumsețea biruinței - numai după-o luptă mare.

148. Îndreptarea ta nu vine din afară niciodată
când nu vine dinăuntru, dintr-o inimă schimbată.

149. Pe-un nebun nici o avere nu-l va face prețuit,
pe-un cuminte nici o lipsă nu-l va face necinstit...

150. Dă din pâinea ta o parte celui care-așteaptă.
Nu-n cuvinte stă credința, ci s-arată-n faptă.

151. Dă din toate, totdeauna și oricât socoți
dar nu cere nimănuia și nicicât, - de poți.

152. Cine nu-și dă cinstea lui
nici n-o ia pe-a nimănui.

153. Doi ani îi trebuie-unui om
să-nvețe să vorbească...
Dar ca să-nvețe a tăcea,
- câți ani să-i trebuiască?

154. Cine-i crud c-o vietate
și nepăsător c-un pom,
sau neiubitor cu-o floare
- nu-i bun nici față de om.

155. De vrei să poruncești vreodată
învață mai întâi s-asculți.
- Dar înțelepții ascultării
în vremea de-astăzi nu sunt mulți.

156. Nu te-arați nicicând mai bine
ce gând ai și ce om ești,
ca atuncea când de altul
cu altcineva vorbești.

157. Un cămin cald
și-o femeie harnică și credincioasă
sunt comori cum nu-i comoară mai de preț
și mai frumoasă.

158. Doar cinstea și dreptatea îl fac pe un popor
cinstit de alte neamuri
sau josnic tuturor.

159. Mic e omul care-ntruna judecă greșeli străine,
mare-i cel ce iartă pe-alții,
și se judecă pe sine.

160. Nu făgădui din gură că-o să dai, ci dă!
- așa te va arăta mai bine că ești om,
- din fapta ta!

161. Toți proștii pot a judeca
dar a-mpărți dreptatea, - ba
aceasta pot numai cei drepți
căci numai ei sunt înțelepți.

162. Datoria-i trebuința de a face și-nțelege
din îndemnul conștiinței tot ce-ți spune Sfânta Lege.

163. Cel care dă mai mult, - acela
e omul cel mai câștigat,
căci totdeauna cu dobândă va strânge el ce-a semănat.

164. De vrei să câștigi, oriunde
doi saci trebuie să ai:
unul să primești cadouri,
iar din celălalt să dai.

165. Nu confunda virtutea cu nici un rău pe lume,
cinstit să judeci toate, și spune-le pe nume,
căci orice nume, nobil sau josnic, le-ai fi dat
virtutea-i tot virtute, păcatu-i tot păcat.

166. Rușinea c-ai făcut un rău
și meriți o mustrare,
- e semnul cel mai bun că ești
pe căi mântuitoare.

167. Stai de vorbă cu copiii cât mai des și iubitor
și-ai să vezi câte-adevăruri vei afla din gura lor.

168. Unde nu-i înțelepciune e nevoie de-ascultare,
unde nu-s nici una, este nenorocul cel mai mare.

169. Bine-ar fi ca cei mai tineri
s-aibă vorbă mai puțină
și mai multă ascultare,
- căci doar asta dă lumină.

170. Dacă știi că printre oameni ai să umbli și trăiești,
ține minte: pe nici unul n-ai drept să-l disprețuiești.

171. Batjocurile ies din minte
dar urile din simțăminte...
disprețul de la cap pornește
dar ura-n suflet zămislește.

172. De ce te plângi de dușmani? - cum crezi a te iubi
acei pe care-i mustră tot felul tău de-a fi?

173. Prietenul mi-arată ce pot și știu să fac,
dușmanul mă învață ce trebuie să tac.

174. Nu spune la prieten ci ține numa-n gând,
ce nu vrei să audă dușmanul tău curând.

175. Omului, învățătura, nu-i prea dă nimic de-afară
ci ea numai ce-i întrânsul, mai frumos îl desfășoară.

176. Virtutea, doar virtutea
e tot ce datorăm
să-i învățăm pe-aceia
pe care-i educăm.

177. Cel care-ndrumă pe-alții, - să fie-ntâi cinstit.
Om cult, dar fără cinste, ca zdreanța e privit.

178. Pornirea de-a-ntrerupe pe altul când vorbește
prostie și-ngâmfare, nu minte, dovedește.

179. Oricâte-ndrumări frumoase am da celor ce ne-ascultă,
pilda ce le-o dăm cu fapta, are roada cea mai multă.

180. Numai buna îndrumare
va-nvăța buna purtare.
- Vai de fiul răsfățat
care crește ne-ndrumat,
vai de viitorul său
și de-al cui îl crește rău!

181. Cuvintele urâte ce azi le-aud la noi,
din fiii noștri, mâine, ni le-auzim-napoi.

182. Puneți înaintea celor care vreți să-i învățați
pilda oamenilor vrednici, ce-au trăit cum le-arătați.

183. A-ți arăta mânia prin semne sau cuvânt
e lucrul cel mai josnic și prost de pe pământ.

184. Poți să spui, ades, prin gesturi
cât nu spui prin vorba ta:
- celui care înțelege
i-e de-ajuns ce spui așa.

185. Mustrarea prietenoasă, - oricât e-un om de rău,
l-ajută ca să-și vadă, și schimbe, drumul său.

186. Cât de mari, a-noastre greșuri, le tăcem...
Cât de mici, la alții, toate le vedem.

187. Când copilul tău va face un păcat - și-i pare rău,
laudă-i sinceritatea, și îi iartă pasul rău.

188. Numai părinții sunt pe lume
acei ce nu te pizmuiesc
și care de-ale tale daruri
se bucură și te iubesc.

189. Pizma este neliniștea sufletului urâcios
de tot ce-ar vedea la alții bun și vrednic și frumos.

190. Invidia-i firească la omul necinstit,
și totuși, ea-i un viciu și-un drum nefericit.

191. Invidia-i satană că poate să urască
ce-ar fi mai mult pe lume să creadă și iubească.

192. Orișice virtuți, pe lume,
au cu pizma de luptat -
nici un drept n-a fost vreodată
de veninul ei cruțat.

193. Rostul hainei e să-mbrace trupul bine și frumos,
dacă ni-l dezbracă, are rostul cel mai rușinos.

194. Înjurătura-i ca noroiul ce-n sus l-arunci nesocotit,
se-ntoarce totdeauna-n capul acelui ce l-a azvârlit.

195. Ah, dacă toți ar fi-nțelepți
și-ar face bine, și-ar fi drepți,
pământu-ar fi un rai mereu...
- așa-i un iad cumplit și greu.

196. Lauda, când e pe merit, fă-o tare și pe loc
dar când nu e meritată, taci și n-o mai fă deloc.

197. Laudele de la alții atunci când le merităm
cu bun-simț, cu modestie și smeriți să le-ascultăm,
însă când sunt lingușire sau minciuni, - de le primim
că suntem cei mai netrebnici, - doar atâta dovedim.

198. Cui muncește
pâinea-i crește,
dar cui șade
pâinea-i scade.

199. Buna creștere-i oglinda unde poți să te privești
și fereastra cea prin care te văd alții cine ești.

200. Învață-i pe copii să fie
modești și buni și drepți oricând,
atunci cu toții o să-i vadă
o bună creștere având.

201. Minciuna e un rău atâta de mare și de necinstit!
- oricărui om, ori mic, ori mare, să-i fie de nesuferit.

202. Când îl bănuiești vreodată
pe vreun om că te mințește
de te faci că-l crezi,
mai bine ai să-l vezi,
- căci îndrăznește.

203. Puteți munci cât vreți ca fii
pe bunul drum să-i îndrumați,
ei cresc la fel cu cei de care
prin prietenie sunt legați, -
deci dacă-i vreți pe fiii voștri
plăcuți în fața tuturor,
să-i ajutați ca să-și aleagă
prieteni buni, de felul lor.

204. Să mănânci întotdeauna cât un om ce-i sănătos,
dar să bei atâta numai cât bolnavul cel fricos.

205. Când te prea lauzi cu virtutea
prin mers, prin gesturi și prin grai
nu faci decât mai mulți să vadă
că nu o ai... că nu o ai!

206. Frumusețea îmblânzește
pe oricare mânios.
- Spune-i, cui ți se răstește,
un cuvânt și-un gând frumos!

207. Cei ce n-au voință-n ei
nu sunt flăcări ci scântei...
- n-au putere-a viețui,
mor nainte de-a trăi.

208. Să-ți fie prietenia averea cea mai rară
comoara nu-i un prieten, dar prietenu-i comoară.

209. Prietenia să vă fie totdeauna ca un cult,
când un prieten vă iubește
- voi iubiți-l și mai mult.

210. Dragi prieteni,
nu-n necazuri,
sau în greu,
sau în nevoi,
ci pierzarea voastră este-n dezbinarea dintre voi.

211. Fiule, iubește munca, fie-ți orișicât de grea,
ea-i o mare trebuință și un bine-n viața ta.

212. Fii voios muncind, - arată-ți mulțumirea că trăiești,
nu știi ce nenorocire e să nu poți să muncești.

213. Nu fi leneș! - totdeauna fă ceva folositor,
e atâta bucurie în al muncii tale spor!
Dar e-o vină și-o rușine și-un păcat să lenevești
- te va osândi și pâinea ce-o mănânci, de nu muncești.

214. Să muncești cu îndrăzneală pentru ce-i adevărat.
Adevărul, ca și munca, nu te lasă rușinat.

215. Omul cel fricos și leneș,
cel dintâi se prăpădește,
numai munca te ridică și curajul te-ntărește.

216. Împlinindu-ți datoria vei fi om adevărat,
numai cel ce și-o-mplinește va fi binecuvântat.

217. Nu-i în cele dinafară fericirea-n viața ta,
ci-i în cele dinăuntru, în virtute - și prin ea.

218. Fericirea ta o afli când pe-a altora o cați,
blestemat e cel ce râde când ai lui sunt întristați.

219. Prea puțină minte capeți
din ce alții îți arată,
numai din ce-nveți tu singur
capeți minte-adevărată.

220. Trăind numai pentru tine ești un om îngust și rău,
omul vrednic își ajută fratele-n necazul său.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/293293/din-partile-bucovinei