Cu gândul la răbdarea Ta,
duc crâncena mea cruce,
de n-ai fi Tu, cum aș putea
Isuse-a mi-o mai duce?

Ține-mă mereu
Dumnezeul meu,
lângă Crucea Ta
până voi scăpa.

Cu ochii la calvaru-Ți greu
îndur a mea durere,
de n-ai fi Tu Izvorul meu,
de unde-aveam putere?

Cu duhul stând în preajma Ta
mă liniștesc întruna,
de n-ai fi Tu, cum aș putea
să-mi biruiesc furtuna?

Cu inima de-a Ta legat,
pot îndura ocara,
de n-ar fi harul Tău bogat,
cum i-aș purta povara?

O, Dulce Dumnezeul meu,
ce mult am eu în Tine,
de n-ai fi Tu, prin chinul greu,
ce s-ar fi-ales de mine? ...