Doamne, ce dator pot fi
harului Tău mare,
mii de vieți dac-aș trăi
și-aș tot vrea să pot plăti
Doamne, știu că nu voi fi
niciodată-n stare.

Doamne, că mi-ai dat și dat
aur ca din soare,
nu-i ca mine de bogat
Doamne, nici un împărat
dar de cât mi-ai dat și dat
ce-Ți voi da eu oare?

Doamne, n-am un nalt cuvânt
nici alt dar mai mare,
doar o lacrimă și-un cânt,
și-acel tainic simțământ
pentru care nu-i cuvânt,
inima mea are.

Doamne, ia-mi-le-ascultând,
dulcile-mi suspine
și le-așează lăcrimând
lângă dulcele Tău gând
care-Ți arde așteptând
numai după mine.